„Vă coboară durerea pe picior?” „Nu!” „V-ați trezit din somn din cauza durerii?” „Nu!” răspundeam eu în fața rezidenților de la Filantropia, unde mersesem pentru un plan de recuperare medicală. Eram cumva mândră că pe mine mă doare doar spatele, nu coboară, nu urcă și, drept urmare, nu e nimic grav. Sunt o corporatistă care stă prea mult pe scaun, nici nu voiam să aud de hernie de disc. „Bun, veniți pe 26 aprilie la recuperare!„… 26 aprilie 2021.
Pe 29 aprilie 2021, la 35 de ani, eram pe masa de operație a neurochirurgului Dr. Adrian Cristescu. Mai departe urmează experiența mea cu o serie de decizii proaste, perioade de negare a unei posibile situații grave și un context care probabil a înrăutățit lucrurile. La final o să împărtășeșsc sfaturile care m-ar fi asjutat să nu ajung aici, dar, în caz că vă doare rău spatele, luați mâna de pe mouse și mergeți urgent la medic!
2019, toamna și prima cheie
Am mai avut așa câte o durere de spate de-a lungul celor 35 de ani. Montam mobilă, mutam mobilă, ridicam, căram, căram litri de apă, eram vitează! Iar când mă apucam de făcut curățenie, trebea să dispară ultima scamă, ce dacă nu-mi mai puteam îndrepta spatele. Cam așa am ținut-o de-a lungul existenței mele.
Prin 2019, toamna, a apărut o durere de spate așa cum mai fusese în trecut. Cred că tot după o sesiune strașnică de curățenie prin casă. Am zis să ies un pic la alergat, să mă dezmorțesc rapid și-mi va trece.
Nu mai alergam la fel de des, așa că am făcut o încălzire de mântuială și m-am dus la o tură de vreo 5 km. M-am oprit la Antipa, ușor transpirată, și am mers spre casă vreo 10 min. Așa cum făceam și prin 2015-2016 când eram semimaratonista vieții. 4 ani mai târziu mi se părea că acest trup duce.
Și acest trup n-a mai dus. M-am trezit înțepenită și pentru prima dată în viață am văzut ce înseamnă să nu-ți poți trage soșetele. De la birou, văzându-mă că merg ca o scândură, m-au trimis direct la un cabinet de kineto. După 10 ședințe, pe la final de 2019, eram ca nouă. Zburdam!
Diagnostic: lombalgie
În 2019 am învățat prost ce înseamnă vindecarea
RMN-ul din noiembrie 2019 zicea ceva de discuri deshidradate. Medicii mi-au spus că nu e foarte grav, dar să continui recuperarea.
Sigur! Cine mai are timp de altă recuperare? Făcusem deja 10 ședințe. Îmi trecuse. Aveam de mutat mobilă, de stat în fund cu orele lipită de tastatură, avem de făcut aia, ailaltă, seara mă scurgeam pe canapea.
Totuși, n-am ignorat cu totul sfaturile și mă apucasem de înot. M-am înscris la cursurile de adulți de la Dinamo și mergeam, conștiincioasă, de 2 sau 3 ori pe săptămână la clasele lui Claudiu Georgescu. Până în februarie 2020.
Dar experiența de vindecare a durerii de spate din toamna lui 2019 m-a învățat prost. Atunci mi s-a întipărit în creier că o durere mare de spate se tratează cu câteva ședințe de masaj, fizio și kineto.
Diagnostic: lombalgie
2020 a accentuat cele mai proaste obiceiuri
În martie 2020 s-au închis bazinele, așa că am spus „Pa!” cu întristare orelor de înot. M-am apucat de niște yoga, am mers mult pe jos, dar toate astea nu puteau echilibra o viață nouă cu și mai mult stat cu orele pe scaun, fără pauze, uneori fără ieșit din casă cu zilele.
Mi-am făcut biroul la pervaz și iubeam să stau picior peste picior, cu degetele băgate prin elemenții de la calorifer, ca să simt căldura. Acolo mă uitau orele de muncit în lunile de iarnă. Probabil acolo a fost începutul sfârșitului pentru hernia de disc. Deja, de la o vreme, mă simțeam bine doar dacă aduceam piciorul drept peste cel stâng. Cafea, apă și la un moment dat mâncare. Mă apucasem și de fasting…
Last, but not least, n-am cunoscut stres emoțional și intelectual mai mare ca în 2020. Totul explodase și cei 4 pereți pe care-i vedeam zilnic mă apăsau. Viața mea deraia în timp ce căpătase o viteză de necontrolat și devenise apăsătoare. Iar apăsarea asta urma să rupă ceva.
Diagnostic: lombalgie
2021, februarie și a doua cheie
Era o vineri din februarie, îmi luasem concediu de ziua mea și mă hotărâsem să recuperez niște scriitură pentru un proiect de voluntariat. Am stat multe ore, în fund, pe canapea, cu laptopul în brațe. Mă durea noada de stat, dar eu eram într-o stare de floooow. Voiam să termin ce promisesem.
Sâmbătă mă lovise o durere puternică de spate. Mi-am amintit de 2019, toamna. Eram înțepenită și nu puteam respira de durere. M-am programat din nou la recuperare.
O ședință, două, trei și durerea nu trecerea. Am zis să băgăm niște medicamente mai puternice. Am trecut pe antinflamatoare mai serioase și m-am programat la un neurolog.
Între timp, mă distram cu aoleu, șalili, pe Facebook.
Îmi amintesc că i-am spus apăsat terapeutei că eu nu mă operez de hernie de disc orice ar fi. Ea mi-a răspuns: „Tu cred că nu știi ce este hernia de disc! Când va începe să te doară, o să te rogi de un medic să te opereze.”
Diagnostic: lombalgie
2021, martie – apare cuvântul „operație” și îl ignor
Doamne ce m-a mai certat neuroloaga la care am ajuns. Astăzi îmi dau seama că pe bună dreptate. Nimic din ce făceam nu era bine. Stăteam mult pe scaun, mă hrăneam prost, beam suficientă apă, dar și tone de cafea, făceam sport când și când, iar stresul era un mod de a fi, era combustibil.
„Trebuie să vă schimbați stilul de viață!” zice ea. Am plecat furioasă și ușor arogantă. Ok, puteam și eu să-mi spun să schimb stilul de viață. Mulțumesc!
Pe lângă acest sfat care cuprindea suma măsurilor drastice pe care urma oricum să le iau, mi-a recomandat concediu medical și un set de medicamente cum nu mai luasem până atunci. Some heavy shits: gabapentin și skudexa. După tratament, în funcție de starea mea, mi-a spus că vom vedea dacă e cazul să continuăm cu recuperarea sau dacă e un caz de hernie de disc ce trebuie operat.
A urmat un concediu medical lipit de weekend, în care nici dacă voiam nu mă puteam mișca foarte mult și nici nu mă puteam concentra. Medicamentele mă țineau la pat, adormită și destul de incapabilă să mă concentrez. Am vrut să mă uit la Five Came Back și cred că am dat de vreo 3 ori play unui episod. Nu mai știam să leg evenimentele din WWII. Nu mai înțelegeam nimic.
Diagnostic: lombalgie
2021, martie – refuzul de a face RMN
Viața te tot trage de mânecă, îți dă, dar nu-ți bagă în traistă.
După concediu medical și tratament, s-a ameliorat un pic starea, dar nu semnificativ. Între timp, mă adâncisem în niște proiecte la muncă, aveam un deadline important și mă convingeam că eu mă simt mai bine.
Tot ce voiam era să încep mai repede recuperarea medicală, căci era ultimul pas pentru a mă recupera.
Înapoi la neuroloagă, i-am prezentat situația, iar ea nu mi-a dat trimitere la recuperare, ci m-a întrebat dacă am disponibilitatea să mai fac un RMN. Inițial, am spus că da, am sunat în call center, și am aflat că mă costă 700 lei.
M-am întors în cabinet, am fost împreună de acord că atâta vreme cât durerea nu a coborât pe picior nu are ce să fie foarte grav. De asemenea, în aproximativ un an, de la RMN-ul din noiembrie 2019, nu s-au schimbat multe lucruri și că putem merge pe drumul recuperării fizice medicale.
Diagnostic: lombalgie
2021, 9 aprilie – consultația pentru recuperare fizică
Cu o trimitere de la medicul de familie am ajuns la Filantropia. Aici nu există un flux știut pentru programare medicală, așa că am simțit că l-am apucat pe Dumnezeu de picior când am fost programată la o consultație.
După toți banii cheltuiți deja pe medicamente, recuperare la un cabinet privat și drumuri făcute, acum beneficiam și eu de servicii de sănătate gratuite, de la stat. Ha! Simțeam că am cucerit sistemul. Hă!
Le-am povestit ce s-a întâmplat în 2019, toamna, ce medicamente am luat și cum nu trece durerea de spate. Le-am arătat un RMN din 2019 și m-au trimis la o radiografie.
„Vă coboară durerea pe picior?” „Nu!” „V-ați trezit din somn din cauza durerii?” „Nu!” răspundeam eu în fața rezidenților de la Filantropia.
Puteam începe recuperarea pe 19 aprilie. Le-am zis că am deadline la serviciu și că aș prefera 26 aprilie. Astăzi știu că oricare dintre aceste date ar fi fost, prea târziu. Trenul meu rapid plecase din gară, urma un personal cu care n-am vrut niciodată să merg.
Am plecat de la Filantropia cu un carton verde pe care erau scrise procedurile și cum urma să le fac.
Diagnostic: lombalgie
2021, 19 aprilie – m-a trezit din somn durerea și a coborât pe picior
Luni, 19 aprilie, 6:05, m-am trezit brusc cu o durere în picior. Parcă mă lovise ceva. Mă tăia la inimă, cum zice vorba din popor, și nu mai puteam adormi.
Primul gând a fost: a coborât durerea pe picior. Aveam foarte multe de făcut la birou, așa că am încercat să adorm la loc. N-am reușit.
M-am adâncit în muncă. Șchiopătam când mergeam prin casă și simțeam cum amorțeste piciorul, dar am zis că trece.
În noaptea de 19 spre 20 aprilie nu am dormit. Deloc. Mă așezam în pat, dar parcă la orizontală se accentua durerea, era insuportabilă. Mă ridicam, făceam ture prin casă și pur și simplu plângeam de durere. Cumplit. Atunci mi-am adus aminte că-mi spunea terapeuta „o să te rogi de medic să te opereze”.
Marți am sunat la Medlife. dar am găsit programare abia a doua zi la un reumatolog. Nu erau neurologi disponibili. Fusese o zi epuizantă și nu voiam să merg la urgențe, la stat.
Între timp, am observat că pot sta cu greu pe vârfuri, dar mi-e imposibil să flexez glezna pentru a sta pe călcâie. Piciorul drept nu mai răspundea la comenzi și nu mai simțeam parte din gambă și din coapsă. Puteam însă să merg.
Miercuri am primit trimitere la RMN și un nou set de medicamente. Abia vineri am găsit liber la un RMN… nu mai văzusem vreodată o asistentă mai descumpănită, mesajul ei a fost: medicul o să vă dea interpretarea săptămâna viitoare, dar faceți orice să nu ajungeți la operație. Iar dacă ajungeți acolo, aveți grijă la cine vă operați.
Îmi luasem liber de la muncă, căci nu mai funcționam și m-am apucat de yoga și de exerciții pentru ceea ce credeam eu că sunt dureri de sciatică. Puteam să stau pe vârfuri, am făcut vreo 10.000 de pași, ba chiar am ieșit cu prietenii la prânz. Mă împiedicam de piciorul drept și uneori îl mutam cu mâna când se încurca prin toarta de la ghiozdanul care stătea lângă, dar eu încă negam, încă speram că se rezolvă cu recuperare și tratam lucrurile cu optimism și amuzament.
Nervul are felul său de „a-și da demisia”, după cum am aflat mai apoi de la neurochirurg. Ceea ce consideram eu că este o amelioare, era de fapt un mod prin care nervul, după o perioadă de stres și apăsare, renunța să mai transmită semnale de durere.
Diagnostic la consultația de miercuri: lombsciatică, nu aveam încă un RMN care să spună că e hernie de disc
2021, 26 aprilie – diagnostic de hernie de disc dreaptă
Pe 26 aprilie era prima zi la recuperare. Pusesem deja în gardă medicul că între timp a coborât durerea pe piciorul drept și că îmi amorțește, așa că am stabilit că ne vedem de dimineață.
Kinetoterapeuta a zis că în condițiile în care nu pot sta pe călcâie, nu vrea să începem exerciții și așteptăm medicul.
Medicul mi-a făcut rost de o programare la Spitalul Universitar și m-a trimis la ambulatoriu, la neurochirurgie. În cele 2 ore jumătate petrecute pe la uși am avut timp să citesc mai atent trimiterea. Nu mai era lombalgie, nu mai era nici lombosciatică, era hernie de disc dreaptă..
În postarea următoare o să povestesc cum am ajuns de urgență în operație, de ce am ales un spital privat și ce a presupus perioada pre și post-operatorie. Aici am povestit despre recuperarea la 7 luni de la operație.
Pentru că ați ajuns până aici, iată sfaturile despre care vă spuneam la început pentru a nu ajunge pe masa de operație cu o hernie de disc. Chiar dacă nu vă doare spatele, faceți schimbări în stilul de viață pentru a evita*:
- 𝗠𝗲𝗻𝘁𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗲𝗮𝘀𝗶 𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗲 𝗶𝗻𝗱𝗲𝗹𝘂𝗻𝗴𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗶 𝘀𝗲𝗱𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹. O dată pe oră pauză de 10 min. Nu există nu se poate!
- 𝗟𝘂𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗶𝗻 𝗴𝗿𝗲𝘂𝘁𝗮𝘁𝗲 – apucați-vă de slăbit într-un mod smart și echilibrat.
- 𝗦𝗽𝗼𝗿𝘁𝘂𝗹 𝗶𝗻 𝗲𝘅𝗰𝗲𝘀, neadaptat istoricului și capacității corpului vostru.
- 𝗟𝗶𝗽𝘀𝗮 𝗱𝗲 𝗼𝗱𝗶𝗵𝗻𝗮. Dezechilibrul dintre efort/ activitate/ solicitare fizica si/ sau psihica si odihna are efectul de a scadea capacitatea de regenerare.
- 𝗗𝗲𝘀𝗵𝗶𝗱𝗿𝗮𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮. Discul este in proportie de 80% apa, de aceea hidratarea este extrem de importanta.
- 𝗢 𝗿𝗲𝘁𝗲𝗮 𝘃𝗮𝘀𝗰𝘂𝗹𝗮𝗿𝗶𝘇𝗮𝘁𝗮 𝗶𝗻𝗲𝗳𝗶𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁𝗮. De exemplu: fumatul are capacitatea de a modifica structura vaselor de sange.
- 𝗡𝘂𝘁𝗿𝗶𝘁𝗶𝗲 𝗱𝗶𝗳𝗶𝗰𝗶𝘁𝗮𝗿𝗮. Un aport echilibrat de nutrienti este esential pentru refacerea tisulara.
- 𝗦𝘁𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹 influenteaza postura, starea musculara si activitatea hormonala. Chiar daca este practic imposibil sa-l evitam, momentele de relaxare le pot neutraliza pe cele stresante.
Toate cele de mai sus sunt cauze posibile, dar mai frustrant este că nimeni nu-ți poate spune exact cum dracului ajungi pe un pat de spital. Sunt multe variabile.
*Unele dintre informațiile despre lucruri de evitat au fost preluate de aici https://www.vertebromed.ro/Sfaturi-pentru-mentinerea-sanatatii-discului-intervertebral.html
Buna!
Empatizez cu tine caci si eu am doua săptămânii de la operație, la doar 27 de ani.
Sper ca acum ești recuperată complet, bineînțeles cu toate lucrurile ( aplecări, efort, carat greutăți, etc) pe care eviti sa le faci.
Multă, multă sănătate, sa ai grija de tine și in continuare și mai ales, multă răbdare.
Da, m-am recuperat complet. Atât cât se poate de complet – paranteza e corectă.
Îmi pare rău că ai trecut prin asta chiar mai devreme, dar nu e timp de regrete. Multă răbdare, exerciţii şi în timp va fi mai bine.
Multă sănătate şi ție 🙂
toate bune si explicate clar si fara disperare.
Dar cum este dupa operatie ? si daca poti spune-mi si mie cine te-e operat si cat costa.
Eu locuiesc la Montreal,Canada si am ernie de disc de aproape 1 an si….
Mersi, daca poti sa-mi scri .
ps.mi se reprosaza ca am mai scris textul asta,dar este primadata cand am citit ce ai scris tu si trimic un comentariu
Buna, Elisabeta,
Da, apare de doua ori comentariul tau, dar nu este nicio problema, il pot sterge eu pe primul. 🙂
Ma bucur ca au fost de ajutor informatiile din primul articol, inca nu am apucat sa-l scriu pe al doilea, dar urmeaza saptamana aceasta – m-am operat pe 29 aprilie, sunt inca in recuperare, si fac mai greu lucrurile :).
M-am operat la Ponderas, in Bucuresti, spital ce apartine de reteaua Regina Maria, la neurochirurgul Dr. Adrian Cristescu. Adrian Cristescu s-a mutat, dupa Pasti, la spitalul Monza, acolo il poti gasi acum https://braininstitute.ro/dr-mihai-adrian-cristescu/.
Voi detalia costurile in urmatoarea postare. Cu reducere de la casa de asigurari de sanatate RO, costul operatiei a ajuns la aprox. 13.000 lei (~2700 euro). Nu stiu sigur care ar fi costul fara reducere de la casa de asigurari, dar inteleg ca e undeva in jur de 18.000 lei (~3700 euro). Oricum, toate cheltuielile (consultatii, RMN, medicamente, drumuri) in legatura cu boala au adus costurile mele totale peste 4000 euro.
Revin aici cu un link la postare legata de operatie, insa orice pas mai departe pentru tine trebuie facut la indicatiile unui medic. Operatia nu este un capat de tara, dar este bine sa faci totul pentru a o evita, caci e o suferinta ce n-are rost sa fie traita.
Sanatate!
Bună, Elisabeta, am scris despre operație. Găsești aici postarea: https://bit.ly/2RUI6DF. Sper să-ți fie de ajutor, multă sănătate!