„Aveți multe cazuri de pacienți pe la 30 de ani care se operează de hernie de disc?”. Ajunsesem în sala de operație și am zis să-mi spun oful în conversații cu personalul. „Și eu am hernie de disc”, spune o doamnă asistentă care mi-a pus o pernă sub cap. „Și eu am hernie de disc” îmi mai spune un băiat ce părea tot pe la 30 de ani, care începe să-mi detalieze și cauzele. Erau deja vreo 5 oameni care mișunau în jurul meu și nici nu veniseră medicii.
𝟳𝟬-𝟴𝟬% 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗵𝗲𝗿𝗻𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗱𝗶𝘀𝗰 𝗻𝘂 𝗮𝗷𝘂𝗻𝗴 î𝗻 𝗼𝗽𝗲𝗿𝗮ț𝗶𝗲. Chiar dacă nu e cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla, operația nu e nici cel mai rău. Cel mai rău e să rămâi într-o stare precară de sănătate, să nu ceri ajutor sau o a doua opinie și să ai sechele pe viață. Cel mai bun lucru care ți se va întâmpla va fi că se va activa un grup de oameni extraordinari – familie, colegi, prieteni – care nu te vor lăsa singur și te vor ajuta la fiecare pas… chiar și pas șchiop.
Prin februarie 2021 au apărut niște dureri de spate pe care le-am tratat prost. Pe 19 aprilie m-am trezit cu o durere sfâșietoare pe piciorul drept, iar pe 26 aprilie am aflat că trebuie să mă operez urgent. Aveam un disc intervertebral rup, dureri cumplite și o semi-paralizie pe piciorul drept. În aceeași zi de luni, 26 aprilie, am intrat în labirintul Spitalului Universitar și mai apoi în consultație la Spitalul Ponderas, așa că am putut compara ambele experiențe. Pe 29 aprilie 2021 eram pe masa de operație a neurochirurgului Dr. Adrian Cristescu și mă bucur enorm că am avut șansa de a mă opera în sistem privat și nu la stat.
Am scris într-o postare anterioară cum am ajuns aici la 35 de ani, iar mai departe voi detalia vizita la stat în comparație cu vizita la privat, după care voi da detalii despre perioada pre și post-operatorie dar și costuri. Pe scurt, aș fi putut cumpăra un Golf 5 decent între timp.
Două chestiuni pentru zile negre
- Pune bani deoparte pentru zile negre sau fă-ți o asigurare care să acopere cheltuieli de sănătate
Am luat multe decizii proaste care m-au adus aici, dar cea mai importantă decizie bună, care m-a salvat din multe puncte de vedere, a fost decizia de a economisi și de a-mi crea, încă de acum 2 ani, un fond de urgență.
Trebuie să ai minimum 5000 euro!
Cu o zi de operație mă gândeam ce bine că nu trebuie să-mi fac griji de șpaga anestezistului, a asistentei. Ce bine că nu o să mă întreb dacă infirmierele mă vor bagă în seamă sau nu. La un spital privat ai ajutor la o apăsare de buton, dar asta în România costă.
2. Să ai pe cineva care va avea grijă de tine 24/7 timp de 2 săptămâni, cel puțin. De la ieșirea din spital până la 2 săptămâni după operația de hernie de disc am fost dependentă de prieteni și de familie. În primele zile nu mă puteam îmbrăca ori spăla fără ajutor. Sunt situații în care s-ar putea să ai nevoie de cineva pentru o perioadă mai lungă.
Cel mai grijuliu om de la Spitalul Universitar a fost paznicul
E normal să-ți fie frică de spitale și de operație, sistemul medical românesc de stat, cu câteva excepții, nu practică grija față de pacient, ci grija față de statut și, cel mult, interesul față de știință. Șpaga încă se mai practică și stresul de a te prinde care e prețul e cam ultimul lucru la care vrei să te mai gândești când ești bolnav.
Pe 26 aprilie trebuia să încep recuperarea medicală, însă am fost trimisă la un neurochirurg, pentru că nu mai puteam sta pe călcâie. Îi spuneam candid kinetoterapeutei că eu am niște mailuri urgente de dat. Era luni. „Domnișoară, sănătatea este mai importantă.” Îndrăznesc să o intreb: „Știți, eu sunt o corporatistă, am fost la Medlife până acum, la Universitar cum se intră?” „Îmi pare rău, eu știu cum merg lucrurile aici (n.r. Filantropia), acolo nu știu să vă spun.”
Labirintul Spitalului Universitar începe de la căutarea intrării în ambulatoriu. Am ajuns în urgențe inițial și am văzut niște oameni plângând pe acolo. Mi-am dat seama că nu sunt unde trebuie. Șchioapă cum eram, m-am dus agale să mai caut altă intrare. Am mai întrebat un medic și vreo doi oameni până să ajung la intrarea care avea deja două cozi până în afara clădirii… Era 10:30, eu aveam programare la ora 11:00 și chiar am crezut că până la 11:15 – 11:30 o să fie totul gata. Ce naivă!
Cozile de la triaj covid și casierie:
„Nu vă supărați, pentru ce se stă la coadă?”, întreb eu un tânăr. „Aici e casieria”, îmi zice el, „dar dumneavoastră trebuie să stați la triaj covid.” Mă așez la coada mai scurtă și mă uit spre coada de la casierie… cam 30 de persoane parcă pedepsite, fără niciun fel de distanțare, fiecare cu niște foi.
Vine paznicul și mă întreabă ce trebuie să fac. Îi spun că trebuie să ajung la neurochirurgie. „Vă operați?” „Sper că nu.” „Dar nu trebuie să vă fie frică de operație, eu am am o tăietură atâta” și-mi arată cam toată lungimea abdomenului. „Am avut ulcer. O să fie bine, cu capul nu prea avem ce să facem.” „Cu toții avem probleme la cap și nu știm cum să le rezolvăm.” Nu aveam niciun chef de chit-chat, dar știam că trebuie să-mi fac niște aliați prin sistem, ca să mă ajute.
Parcă eram într-un drum spre Judecata de Apoi și aveam de trecut vămi. Sau într-un joc de calculator, ca să fim mai actuali și trebuia să-mi fac strategii de la un nivel la altul.
Muritorii de rând sunt trimiși de la triaj la capătul cozii de la casierie, dar eu aveam trimitere de la „cineva”, așa că m-a trimis direct spre ușa de la neurochirurgie, probabil asta e drumul scurt pentru „pile”. La ușa erau cam 20 de persoane ciorchine. Nu știai cine, când trebuie să intre.
Am văzut că un asistent tot intră, iese, aduce hârtii. M-am așezat în față, lângă ușă, căci știam de la ambulatoriul de la Onești că așa trebuie să te plasezi, strategic, ca să te vadă cineva. In viteză, i-am spus că am o trimitere, m-a ignorat… A trecut pe la 3 pacienți de la ușă și inainte să intre s-a uitat și la mine: „Spuneți!”. I-am spus că am o trimitere și o programare la 11:00. „Aveți fișa? Trebuie să mergeți la recepție să faceți fișa, știu că e aglomerat.”
Nu m-a ajutat cu nimic pila mea, ba chiar m-a încurcat, pierdusem niște timp pe care puteam să-l stau la coadă la casierie. În jocul ăsta aruncasem zarurile pe bulina care mă trimitea înapoi un pas.
Spitalul unde nu merge POS-ul, dar merge bancomatu’:
Deși aveam dureri în picior, am stat cuminte la coadă. Acum erau vreo 10 oameni. Când ajung în față aflu că trebuie să plătesc 250 lei, pentru că nu am trimitere de la medicul de familie. Ce contează dacă în sistem apar ca asigurată… bine, apăream ca studentă asigurată la Bacău. Dacă nu eram invinsă deja de sistem, probabil aș fi avut energia să mă cert și să mă enervez.
Scot cardul. „Nu ne merge POS-ul!” Cum Paștele mă-sii nu merge POS-ul în nicio instituție de stat? „Dar eu abia merg și nu am cash.” „Avem un bancomat la etajul 1, după lifturi faceți stânga dreapta.” Practic, trebuia să dau colțul de vreo 5 ori ca să scot niște bani cash.
Sfântul Graal și bancomatul din Spitalul Universitar sunt cele mai bine ascunse lucruri de pe planetă. Abia știau să-mi explice oamenii pe unde trebuie să merg pe holurile de la etajul 1. Bancomat BCR funcțional! Frumos, elegant! Scot banii. Întoarce-te acu, căci mă rătăcisem. Pur și simplu îmi uram viața. Șchiopătam, mă rătăcisem pe holuri și încercam să mă lămuresc cum mă întorc la recepția/casierie. Am ajuns, am plătit, m-am întors la ușa de la neurochirurgie.
Așteptarea. Așteptarea profesorului:
Cumva, deși nu știam că și ăsta e un pas, eram la ușa de la neurochirurgie când s-au cerut fișele pentru medicul la care așteptam și eu. Era deja 11:30. Nu-mi dau seama care era procesul dacă nu eram acolo, din întâmplare, pentru a preda fișa.
Trece paznicul: „Încă mai așteptați? tot n-ați intrat?”
Cât observan ce se întâmplă pe hol, am asistat la o discuție pentru obținerea unui concediu medical. O doamnă nu se putea întoarce la muncă și mai avea nevoie de 45 de zile. Un domn chel se intoarce cu documentul, femeia îi bagă ceva în buzunar. El verifică buzunarul, dar scoate mâna ca prostu’, așa că, pentru câteva secunde, o bancnotă de 100 de lei stătea ieșită ca batista. Am avut și un Ciolacu moment.
După ore bune de stat adunați, vine o asistentă să împrăștie oamenii și să-i roage să stea distanțați… Sigur funcționează să faci treaba asta o dată la 4 ore.
Pe la 12:30 coboară profesorul, The God and saviour și oamenii încep să fie băgați pe rând, rapid, în cabinet. Unii 5 minute, alții 20 min. Eu am fost ultima. Ultima!
Între timp mai trece o dată paznicul: „Tot n-ați avut noroc?”. La stat tre’ să ai mai ales noroc.
Știam că urmează un moment din ăla care va schimba cursul vieții și încă mai speram că va exista o alternativă la operație. M-am uitat pentru prima dată atent pe trimitere și am văzut că scrie hernie de disc dreaptă. Prima dată când vedeam acel diagnostic într-o săptămână în care trecusem de la lombalgie la lombosciatică și acum la hernie de disc.
Vestea și căderea nervoasă:
Intru în cabinet, mă așez, dau RMN-ul și în niciun minut: „Trebuie să vă operăm de urgență. Mâine vă programez la analize, să aveți trimitere de la medicul de familie ca să nu plătiți și joi vă operez. „
Am avut o cădere nervoasă. M-am ridicat în picioare și am început să-mi fac aer cu mâna. „Stați puțin, cum adică trebuie să mă operez, nu se mai poate face nimic? Ce se va întâmpla cu mine? O să mai pot face sport? Când revin la serviciu? Am 35 de ani, vreau să știu și cum va arăta operația.”
Vomitam cuvinte și-ntrebări. Mi s-a explicat să am pareză pe picior și că dacă mai stau așa, o să afectez și mai mult nervul fără să știm ce se mai poate recupera. „O să ajungi să mergi ca rața” și-mi arăta medicul cum voi merge cu piciorul aruncat.
„Pot să mă mai gândesc?” „Păi cât să vă mai gândiți că vine Paștele. Trebuie să-mi spuneți acum, că eu trebuie să dau telefoane, să vă programez la analize.„
„Nu vă mai găsesc și mâine? Nu pot lua acum o decizie.” „Mă mai găsiți, dar vă mai pot programa după Paști la operație.”
Știu că la un moment dat am mai auzit un „Uite-o, mă, vrei să-i faci un bine și ea.” Mă simțeam cumva vinovată că nu iau decizia corectă, că nu las niște oameni să mă ajute și că-mi fac mie rău. Dacă nu o să mai pot merge din cauza ignoranței mele?
I-am spus, da, mă operez și i-am dat medicului numărul de telefon. Am ieșit din cabinet, mergeam șchioapă și parcă mi se întuneca drumul în față. Sunt oameni care trăiesc drame mult mai mari, dar să ajung în aceeași zi de luni de la gândul că merg la prima zi de recuperare la vestea că urmează să fac în 3 zile o operație pe coloană era ceva ce nu puteam procesa. Era ora 13:00.
N-am nicio îndoială că acel medic este foarte competent și respectat, dar este parte a unui sistem ce nu practică empatia ori grija față de oameni. M-a băgat în stare de șoc, pur și simplu.
N-aș putea spune că nu așteptam să mă mângâie cineva pe cap, căci asta îmi doream cel mai mult în momentele alea, dar nu așteptam asta de la medici. Așteptam însă decență, considerație, respect față de timpul meu și grijă față de durerile prin care trec.
Am ieșit din spital și am început să merg înainte și-napoi. M-am oprit la metroul de la Eroilor și am sunat la serviciu, iar de aici lucrurile au început să se așeze. Mi l-au recomandat pe medicul Cristescu și m-au programat la un consult urgent. Contează enorm de mult să lucrezi pentru o companie care-ți ține spatele când ai mai mare nevoie de ajutor.
Nu-mi mai amintesc cu ce am plecat de la Eroilor.
Normalitatea de la Spitalul Ponderas și logistica pre-operatorie în hernia de disc lombară
luni, 26 aprilie:
- 14:15 am ajuns la recepția de la Ponderas. Mi s-a explicat unde este cabinetul medicului și că voi face plata la final. Triajul covid a durat 5 min. (mi s-a luat temperatura și am completat un formular).
- 14:30 aveam programarea. Mi s-a explicat dinainte că este posibil să fie întârzieri, pentru că am intrat peste programările din ziua respectivă.
- 14:45 am intrat în cabinetul medicului.
S-a uitat pe RMN și mi-a explicat ce s-a întâmplat. Mi-a spus că în 70-80% dintre cazuri nu recomandă operația, dar în cazul meu nu mai există altă soluție. Mi-a spus de asemenea că medicina a avansat și că operația nu mai este la fel de invazivă ca-n trecut. Incizia are câțiva centimetri, a doua zi voi pleca acasă, în aproximativ 3 săptămâni mă voi putea întoarce la birou, iar în câteva luni voi putea reveni la o viață normală.
I-am spus că vin de la Universitar, unde am primit aceeași veste și că înțeleg că nu mai am alternativă. Marți urma să fac analize, iar joi să mă operez.
M-a invitat la biroul internări, pentru a discuta despre logistică și costuri. La final m-a întrebat dacă îmi mai poate da ceva pentru durere. I-am enumerat pomelnicul de medicamente și mi-a zis și el că n-are ce să-mi mai dea.
- 15:00 la internări am așteptat vreo 5 min., după care le-am spus că nu pot sta în picioare. M-au dus într-un cabinet, să stau întinsă cât îmi pregătesc oferta.
- 15:10 aceeași consultantă foarte drăguță a venit cu o copie de contract cu oferta în care erau evidențiate costurile, o listă de documente pe care trebuie să le am la internare (trimitere de la medicul de familie, adeverință de salariat, documente medicale, buletin și card de sănătate) și informații despre analizele obligatorii și costurile lor
- 15:20 m-a anunțat că m-a programat a doua zi la analize, m-a ajutat să mă încalț și m-a condus la recepție
- 15:25 am plătit consultația și am plecat
marți, 27 aprilie:
- 8:45 am spus la recepție și le-am spus că trebuie să fac analizele preoperatorii, testul covid și vizita la anestezist. Aici a fost o bulibășeală că erau vreo 3 cabinete și nu știam la ce oră intru la fiecare.
- 9:15 – Analizele au presupus inclusiv sample-uri de pe piele, ca să vadă dacă am bacterii pe care le-aș putea duce în spital. Literalmente și din fund mi-au luat sample
- 9:20 – Vizita la anestezist urma să evalueze, preoperator, dacă am probleme de sănătate care ar putea ridica semne de întrebare. Mi-a spus că voi fi sub anestezie generală și voi fi intubată în acest timp. Mi-au recomandat și un EKG
- 9:45 – Test covid – deja o rutină la internare
- 10:00 – EKG
- 10:10 – m-am dus la recepție să fac plata pentru operație și analize.
- 10:20 – înapoi la biroul internări cu toate plățile făcute, pentru a mi se explica ce trebuie să fac la internare. Urma să vin joi, 29 aprilie, la ora 7:00, la etajul 2. Atât.
miercuri, 28 apriliie:
18:00 – mi-am făcut un anticoagulant cu Clexane. E o injecție pe care ți-o poți face singur, subcutanat. Iei de la farmacie o seringă preumplută. Costă 12 lei.
N-am mai avut niciun fel de logistice legate de spital de făcut. M-am văzut cu niște prieteni și mă gândeam că e bine că nu trebuie să-mi fac griji pentru necunoscutele de la un spital de stat. Sunt pe mâini bune. Va fi bine!
Mi-am pregătit bagajul. Mi-am luat degeaba pijamale, botoși și chestiuni de igienă pentru ten. Practic, ai nevoie de portofel, periuță și pastă de dinți. Hainele cu care te internezi ar trebui să fie la fel de comode ca să le poți îmbrăca la externare. În rest, primești totul de la spital.
De la ora 0:00 nu am mai avut voie să beau sau să mănânc. În principiu, cu 6 ore înainte nu ar trebui să mai mănânci și cu 4 ore înainte să nu mai bei.
Ziua operației de hernie de disc la Ponderas
7:00 – M-a adus o prietenă la spital. Holurile Spitalului Ponderas erau aproape goale la ora aceea. Am mers direct la etajul 2. Acolo era biroul de internări. Mi-era foarte sete…
O domnișoară m-a invitat să iau loc și în vreo 10 minute mi-a făcut dosarul de internare și am plătit cazarea – 1000 lei.
7:10 – o altă persoană, un fel de hostess, m-a ajutat să-mi pun în picioare niște botoși, mi-a pus brățara de pacient cu nume CNP și numărul dosarului, după care m-a condus spre rezervă.
7:15 – am primit o rezervă standard, de două locuri, în care stăteam singură. Aveam acolo: cămașa de noapte, halap, papuci de casă, prosoape și cosmetice de bază. Mi s-a prezentat rezerva și butoanele pentru chemare asistentă, infirmieră și oficiantă, dar și șnurul de alarmă de la baie.
7:25 – Alături de aceeași domnișoară am semnat o mulțime de acte prin care mi-am dat acordul pentru diverse proceduri medicale cât timp sunt sub anestezie, GDPR, folosirea țesuturilor prelevate în operație și a informațiilor medicale pentru studii, asumarea plății pentru orice intervenții extra etc.
7:35 – mi s-a spus cum mă pregătesc înainte de operație:
- mă spăl de la gât în jos cu un burete cu betadină
- îmbrac cămașa aceea „cu fundul gol”
- să păstrez chilotul, căci operația este deasupra
8:00 – mi-am așezat tacticoasă lucrurile, am făcut duș, m-am schimbat și am așteptat
8:30 – a venit o asistentă să-mi fixeze o perfuzie și să-mi dea niște ciorapi compresivi antitrombotici
8:45 – a venit medicul care-l asista pe Dr Adrian Cristescu. M-a întrebat dacă am mâncat și a scris cu marker-ul pe piciorul drept că acela era the one.
9:00 – a venit Dr Adrian Cristescu să mă întrebe dacă sunt ok. I-am zis că-mi doresc să dorm. Nu mai dormisem de ceva timp mai mult de 3 ore legate. Mi-a confirmat că voi intra de dimineață în operație.
9:15 – doi asistenți m-au luat cu un scaun cu rotile să mă ducă în sala de operație și mi-au spus că e ultima zi a d-lui Cristescu la Ponderas. Lucra acolo din 2011. Urmă să se mute la Monza și eram printre ultimii pacienți. În locul lui, la Ponderas, va veni fratele – Alexandru Cristescu. Aflasem dinainte această veste, dar nu mă neliniștea, eram calmă și împăcată cu ideea.
I-am întrebat dacă o să doară. Mi-au spus că operația de hernie nu doare. Mai rău e de cei de la ortopedie cărora le bagă prin oase tot felul de șuruburi.
9:20 – eram în sala de operație în care începeau să vină oameni.
- Asistenta: Câte kilograme aveți? 72. Aveți alergii la medicamente? Nu. Îmi pune o pernă sub cap
- Intră asistentul de anestezist, cred că asta era: Câte kilograme aveți? 72. Aveți alergii la medicamente? Nu. Îmi repune în funcțiune perfuzia
– O să-mi dați și morfină în tot procesul ăsta?
– Nu, doamnă, noi nu vă drogăm. Anestezia se face cu propofol.
– Ah, medicamentul care l-a omorât pe Michael Jackson.
– Da, l-a omorât pentru că nu avea din ăsta și arată spre un aparat de monitorizare cardiacă
Așa ne-am amuzat un pic până când a venit anestezista. S-a prezentat și m-a întrebat: Câte kilograme aveți? 72. Aveți alergii la medicamente? Nu.
În câteva minute propofolul a început să intre prin perfuzie și ustura ca dracu. Cealaltă mână înroșise în timp ce mi se lua tensiunea. Eram agitată, iar anestezista mă ruga să inspir adânc din masca de pe față. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că mi-au spus să număr până la 15 și că mă simțeam răpită de extratereștri. Off!
M-am trezit la terapie intensivă și primul instinct a fost să ridic peste sâni cearșaful de pe mine. A fost ultima dată când mi-a fost rușine că eram dezbrăcată.
Mă durea foarte tare capul. Mi-a venit să tușesc că mă zgâria gâtul și a doua propoziție a fost Fuck!, căci m-a durut cumplit operația. De atunci am mai tușit doar când m-am înecat și a fost tortură.
Nu mai am noțiunea timpului, dar la un moment dat le-am spus că vreau să fac pipi. Post anestezie generală aceasta este o virtute, căci trebuie să elimini substanța din organism. Am fost informată că pot face doar la ploscă. My first time. Asistenta mi-a explicat cum trebuie să mă așez pe dispozitiv. M-a acoperit și m-a lăsat. Ciudată senzație. După ce m-a șters am pierdut orice rușine. A fost un fel de eliberare dincolo de acțiunea în sine. Îmi amintesc perfect the letting go.
A strigat apoi tare asistenta: doamna a făcut și pipi, poate fi dusă în rezervă. Ieeeeei!
Niște băieți m-au ajutat să-mi dezlipesc electrozii, să-mi iau cămașa pe mine și să mă mut pe o targă sprijinindu-mă pe coate și pe călcâie.
Era 13:30 când m-am întors în rezervă și o altă asistentă a venit să-mi pună niște perfuzii și să se asigure că-s în viață.
Până seara am reușit să mănânc doar o clătită cu gem. Cea mai bună clătită cu gem!
Tot până seara a trebuit să mă mobilizez. Adică să merg la pipi cu o infirmieră. A durat ani. Infirmiera stătea lângă mine cu perfuzia în mână și cu drena de sânge, iar eu mă uitam la perete. Putea fi un scurt metraj despre cum am devenit alt om și de atunci.
Făcusem pipi de 4 ori toată ziua. Eram mândria asistentelor. Cam ăsta e principalul tău rol, ca pacient, după anestezia generală. Asta și să nu te ridici singur din pat. Nu că ai putea, dar în caz că reușești s-ar putea să amețești.
A doua zi după operația de hernie de disc și externarea
Nu prea am dormit de pe la 3:00. Bine că era Us pe Netflix. După ce am primit cafeaua și micul-dejun, am primit pe rând vizitele de la:
- medicul neurochirurg cu care am putut discuta despre felul în care mă simt și despre recuperare. Mi-a explicat cum s-a făcut operația și ce să fac în următoarele săptămâni pentru recuperare. Mai multe detalii în acest articol, la capitolul prognostic. Voi scrie un articol separat despre recuperare.
- medicul kinetoterapeut al spitalului, care mi-a dat 3 exerciții de făcut din pat și din picioare – foarte ușoare pentru un om sănătos, dar obositoare în primele zile după operațioe. Flexarea gleznelor cu ridicarea vârfurilor, flexarea alternativă a genunchilor din pat, dar și din picioare.
Până la ora 15:00, la externare, am avut vizite de la asistente pentru scoaterea perfuziilor și a drenei și schimbarea pansamentului.
M-am îmbrăcat singură, încet și am reușit să mă spăl pe dinți. Este foarte interesant să te speli pe dinți cu spatele perfect drept. Dușul nu este recomandat în primele 2-3 zile după operație.
Am plecat din spital „pe picioarele mele”. Asta înseamnă că făceam pași cât lungimea labei piciorului și la ieșirea din spital mă aștepta un prieten cu mașina. În drum spre casă, mergeam cu 5 la oră peste speed bumpere și linii de tramvai.
Acasă m-a luat în primire o prietenă și mai apoi mama. Singurul lucru pe care-l poți face singur este să te așezi pe budă, în rest cam ai nevoie de ajutor în primele zile pentru a te ridica/așeza/îmbrăca cu pantaloni, șosete/face duș.
Redevii copil. Cineva te îmbracă, te spală, îți dă de mâncare, îți aduce apă și orice ai nevoie. Nu îmbătrânești, ești din nou copil.
Costul operației și costul total al îmbolnăvirii
Chiar și după operație, hernia de disc continuă să coste. La fel ca un iPhone, începe să vină cu accesorii: perne, saltea, brâuri, mingi pentru exerciții, costuri de kinetoterapie, medicamente și tot așa.
Oferta pentru mine, fără să am abonament la Regina Maria, a fost:
Consultație neurochirurghie – 270 lei (56 euro)
Cost operație cu trimitere de la medicul de familie – 10300 lei (2145 euro) include
- intervenția chirurgicală – discectomie sub microscop
- ședința de kinetoterapie individuală
- materiale sanitare și medicamente
Rezervă standard la Ponderas- 1000 lei (208 euro)
Analize preoperatorii la Ponderas – 1360 lei (283 euro)
Medicamente post-operatorii – 200 lei (40 euro)
Total: 2730 euro
Alți 500 – 700 euro s-au mai adunat până la operație pe medicamente, drumuri, consultații, câteva ședințe de recuperare medicală. Urmează alte cheltuieli din zona de kineto și recuperare care vor ridica costul, cu totul, în jurul a 4000 euro.
Nu pot decât să vă spun să nu vă îmbolnăviți, căci sănătatea este scumpă!
La două săptămâni de la operația de hernie de disc mă descurc singură prin casă cu ajutor de la prieteni pentru spălat vase, rufe, dus gunoiul și cărat cumpărături. Pot sta jos câteva minute și pot merge pe jos câteva sute de metri, încet. Petrec cea mai mare parte a timpului în pat. Săptămâna viitoare încep fizioterapia și vom vedea de acolo cum mai evoluează lucrurile. Unii oameni se recuperează mai repede, alții mai greu. Fiecare caz este unic.
Peste câteva săptămâni voi reveni cu un articol despre recuperarea și termenul realist după care poți reveni la o viață normală. N-am revenit la câteva săptămâni, ci după 7 luni, cu un articol despre recuperarea după operație.
Buna, sunt intr-o situatie similara. Sunt curios acum cum te simti? AI revenit la viata normala? Alergi, mergi la sala, etc?
Buna, Alexandru,
Am avut niste probleme cu site-ul si nu am reusit sa raspund mai rapid la comentariile din ultimele luni.
Multumeesc pentru intrebare :), mai am dureri de spate, probabil mai multe si mai mari decat o persoana care nu avut interventii, insa nu e nimic dramatic. E o viata cu care m-am obisnuit.
Spatele striga daca nu ies din casa intr-o zi (din motive de work from home, de exemplu) si incerc sa fac cel putin 5000 de pasi zilnic. Recent am si slabit destul de mult, caci si asta pune presiune pe coloana, iar acum am o greutate optima pentru inaltime si varsta. Drept urmare, mi-am imbunatatit semnificativ alimentatia.
In ceea ce priveste sportul, au mai aparut si niste probleme la un genunchi, asa ca intr-o combinatie de lene + frustrare, am facut destul de putine exercitii. Nu mai alerg, am mai fost la inot cateva luni si am incercat sa ma tin de un program de fitness, insa n-am reusit mai mult de o luna jumatate, caci strigau si spatele si un genunchi.
Reusesc insa sa fac kilometri de mers pe jos in excursii, sunt un om activ, imi vad de viata si in mare sunt ok. Dar sunt operata, dupa cum imi place sa le spun si prietenilor :))), deci nu va mai fi niciodata 100% ca inainte.
As zice ca nu sunt motive de disperare. Daca n-ai ajuns deja la operatie intre timp (caci nu-mi dau seama cat de similiara e situatia :D), recomand consultarea a cel putin 2 medici neurochirurgi (cu RMN-ul facut, bineinteles) si inceperea de urgenta a unui program de recuperare fizica. De asemenea, inotul face minuni. Din pacate, in situatia de criza (inainte si dupa operatie), lenea nu-si are locul (bine, nici la mine nu prea ar trebui sa-si aiba locul, dar sa zicem ca eu sunt in afara unui pericol iminent acum) si trebuie sa faci exercitii si sa ai grija la alimentatie + hidratare.
Sanatate multa!
Bună ziua, vreau să vă întreb cât costă o intervenție chirurgicală la spate!? Am L4-L5-S1.. vă mulțumesc
Buna, Mihaita,
Am avut niste probleme cu site-ul si nu am reusit sa raspund mai rapid la comentariile din ultimele luni. Din pacate, nu mai am informatii actualizate cu privire la costurile operatiei. La randul meu, am fost doar pacient si am dat cifrele din aprilie 2021, acum 3 ani.
Este necesar sa te adresezi clinicilor pentru a vedea cat te-ar costa in 2024. In cazul meu a exista o scadere considerabila a costurilor folosind cardul de sanatate, insa e posibil ca lucrurile sa se mai fi schimbat in 3 ani.
Sanatate multa!
Eu m-am operat anul ăsta în aprilie la spitalul privat OCH din Ovidiu jud.Constanța de către doctorul Ghinguleac care vine de la spitalul județean Constanța. Din păcate pt mine,pt timpul pierdut și pt.bani operația a fost greșită de la început,deoarece doctorul nu a făcut ceea ce trebuia. Am rămas cu dureri în continuare pe piciorul stâng și la genunchi,iar cînd am fost la control după operație și i-am spus că în continuare am aceleași dureri mi-a recomandat să merg la medic ortoped căci dumnealui și-a făcut treaba. Săptămână trecuta am fost la conducerea spitalului și au luat dumnealor hotărârea să mai fac un RMN și să vin a doua zi seara la control la același doctor.Verdictul a fost că trebuie să mă operez din nou ,dar la L5,că dumnealui a făcut ce trebuia la L4.Următoarea zi am fost la alt doctor cu ambele RMNuri,iar verdictul este căci la operația din aprilie acest doctor nu a făcut ceea ce trebuia făcut,adică nu a curățat bine la L4,a făcut lucru de mântuială,iar eu acum am pierdut timp și bani căci nu am putut să îmbarc pt.a cîstiga bani că să-mi întrețin familia ßi sunt nevoit să mă mai operez încât odată. Respectivul doctor mă chemat săptămînă viitoare să mă opreze din nou la spitalul județean. Eu încredere în acest doctor nu mai am .Am să merg la București căci aici avem .măcelari sî la stat și la privat.-Pe viitor trebuie să verific foarte bine și după aceea să iau decizia finală și bună pt mine.Cu alte cuvinte bani luați dar operația nereușită.
Buna,Tudor,
Am avut niste probleme cu site-ul si nu am reusit sa raspund mai rapid la comentariile din ultimele luni. Imi pare rau pentru experienta avuta si, da, este bine sa avem inca dinainte de operatie cel putin doua pareri ale unor medici diferiti. Pot fi amandoi de la stat. Sper ca intre timp facut a doua interventie si esti mai bine.
Nu uita de recuperare (exercitii acasa si cu trimitere la cliniciile de recuperare), alimentatie sanatoasa si cel putin 2 litri de apa pe zi.
Am citit din curiozitate, dar plăcut articolul. Te salută un consătean de-al tău (di la Bacău) :). Direcția e clară si eu am astfel de probleme, doar că la mine pleacă din lombar cu vreo 5 bucăți la număr, urcă toracal cu vreo două și finalizând cu cervical unde-s două și care-s cele mai grave(a se citi de operat, dar încă nu știu unde).
Multă sănătate și da…sănătatea e scumpă
Salutări, mereu o bucurie să găsesc consăteni >:D<. Treaba pare complicată, iar dacă vrei să faci un drum la Bucureşti, probabil medicii de la Spitalul Monza, unde e Brain Institute (inclusiv chirurgie spinală) te-ar putea îndruma https://braininstitute.ro. Multă sănătate!
Mi-a făcut placere să te citesc …si m-ai cam speriat. Acum am niște probleme ..am făcut rmn-ul ..astept sa vad ce răspuns primesc. Pana acum de la câțiva doctori am primit numai răspunsuri de operație. Eu sper totuși sa nu. Ma doare mijlocul și mai pleacă durerea și pe picior. Dar pot sa stau pe vârfuri și pe călcâie.. ma mișc ..mai greu dar ma misc . Acum nu știu ce să mai zic … sa vad ce răspuns primesc ca doar ce mi-am făcut rmn-ul.
Cum te găsesc un on-line ? Mi-ar face placere sa mai povestim.
Ne-am găsit până la urmă online :), însă las aici pagina de Facebook https://www.facebook.com/FataSimpladelaTara, dacă mai caută cineva contactul. Sănătate multă!
Oricum, multumim mult pentru postare!
Este de mare folos pentru cei interesati.
Buna ziua! Am inteles ca pretul unei operatii la privat, pentru hernie de disc lombara ar putea fi in jur de 3000 de euro.
Daca as dori sa ma operez la privat, are importanta trimiterea de la medicul de familie?!
Nu știu dacă are importanță din perspectivă medicală, căci am doar experiența de pacient. În cazul meu, trimiterea a ajutat, căci a redus cam 1000 euro din cost, ce urma să fie acoperit de casa de asigurări. Având în vedere că regulile se schimbă destul de des, e bine să întrebi acolo unde te operezi ce acte îți sunt necesare. În general, la privat, oamenii sunt foarte drăguțu și-ți explică tot ceea ce vrei să știi.
Multumim ptr aceasta postare, asa ne dam seama de opratia in sine, dar sigur sanatatea costa, va intreb ptr cine nu dispune de suma respectiva ce se va intimpla cu el, am aceeasi problema si medicamentele si alte spitale nu m au ajutat doar am cheltuit banii degeaba, sanatate va doresc.
cit cost o opertie de hernie am 20 de ani
Bună, Vlăduț, am detaliat informații despre cost în articol. Nu cred că prețul diferă în funcție de vârstă, dar îți recomand să consulți un medic.
Bună!
Cum te mai simți acum, la cca 6 luni de la operație?
Multă sănătate și spor în toate!
Bună, Alin, mulțumesc pentru grijă, am scris astăzi o postare. O găsești aici https://fatasimpladelatara.ro/2021/12/13/7-luni-operatie-hernie-disc-recuperare-medicala/
Sănătate multă și ție!
Mulțumesc mult pentru articol sper ca și operația soției sa decurgă asa bine sper ca e laparoscopie și sa fie cam aceeași bani 4000 de euro
Multă sănătate soției! Multă grijă pentru ea în primele 2-3 săptămâni, căci sunt mai grele, iar apoi dedicare pentru recuperarea fizică. 🙂
Buna ,
Am cautat sa vad un articol dupa cate saptamani ai revenit la viata normala si nu am gasit.
Aşa e, nu am mai scris articolul, căci recuperarea nu a mers cum speram şi a urmat o vrie cu întors la birou, kineto etc. Mă pun pe scris cum găsesc timp şi dau un link aici.
Dacă te interesează un detaliu anume legat de recuperare, scrie-mi şi încerc să-ți răspund.
IONITA MA INTERESEAZA CUM VATI RECUPERAT
Bună, mulțumesc pentru grijă, am reușit să scriu astăzi o postare și găsești aici https://fatasimpladelatara.ro/2021/12/13/7-luni-operatie-hernie-disc-recuperare-medicala/detalii.
„V-ați” se scrie așa 🙂 Sănătate multă!
Bună, Mihai, abia astăzi am reușit să scriu. Îl găsești aici https://fatasimpladelatara.ro/2021/12/13/7-luni-operatie-hernie-disc-recuperare-medicala/
Sănătate!
Eu am facut operatie de hernie disc in 2016, la Universitar,cu toate aventurile si lipsa de empatie din partea personalului auxiliar care nu trec cu orele pe la tine si nu te ajuta dupa operatie.Ar trebui sa fac din nou, la alte 3 vertebre,dar am 68 ani si mi-e teama de anestezie totala,ar fi a 3-a de-a lungul vremii.
Medicul chirurg si echipa(anestezista nu vroia sa ma sedeze ca aveam multe alte probleme desi bagasem spaga in buzunar)asistentele dragute ,pentru o spaga derizorie, la recomandarea brancardierului.Ce pot sa spun ca am fost dusa in sala de operatie de la etaj 8 la etaj 5,(nu-mi mai amintesc) de brancardier ,pe picioarele mele tinindu-mi cu o mina stativul cu perfuzia pe tot traseul:holuri,lift ,iarasi holuri,apoi am fost depozitata ,sumar imbracata pe o targa pe un hol sumbru,plin de aparatura dezactivata si foarte mult curent.Aici am stat cred,peste 30min pina a iesit din sala o pcienta operata pe creer care era din salon cu mine.A fost socant cind am vazut-o asa ambalata in alb,si care mi-a zimbit in treacat.Dar cel mai tare m-a socat sala de operatii in care am intrat:semintuneric,doar umbre ale asistentelor care se miscau sa ia tensiune sa puna anestezia.Atunci am inceput sa intru in panica si sa simt ca tensiunea creste,m-au sedat si m-am trezit,cind medicul mi-a zis sa las prunele ca le culeg anul care vine.
A fost o recuperare usoara zic eu,poate pentru ca sunt foarte activa am facut citeva miscari pe care mi l-a recomandat medicul ,la citeva zile dupa ce am trecut prin socul de picat la prima redicare din pat a 3-a zi,seara cu tensiune 6.Chemat smurd,dat sfaturi de comportament dupa operatie,sfaturi pe care le
primesti la externare,dar nu accentuiaza ca sunt extrem de importante.ti le dau ca acesta este protocolul.M-a ajutat foarte mult,ca s-mi dau drumul la miscare si elasticitatea cusaturii,o crema destul de scumpa care se da celor ce fac opertii estetice.Nu mai stiu cum se numeste,dar pot sa va spun ca a fost cheia succesului in mobilitate,fata de persoanele care nu au stiut sa o foloseasca dupa se se scoate pansamentul si rana este vindecata.Nu m-am menajat,am ridicat,carat etc si acum se pare ca a am patit-o din nou.Chrurgul,dr.Papagheorghe a facut o operatie excelenta dar eu ca pacient nu am avut grija de mine,am reluat activitatile ca pina in operatie.Deci,concluzie:daca te inarmezi cu rabdare,lasi sensibilatatile deoparte esti in siguranta in sistemul de stat si trebuie sa te informezi pentru faza de dinainte a operatiei si mai ales dupa ca nu poti sa o faci raepede stind la calculator.Aceasta a fost experienta mea la acest spital.
Sanatate,tuturor si nu faceti ca mine dupa operatie!
Îți mulțumesc că ai împărtășit povestea ta și cred că în viață sunt situații în care trebuie să cauți în tine toate resursele de forță, ca să-ți revii. Dar nu trebuie, cu accent pe nu, să folosești această forță pentru a face față unui sistem medical defect, ostil și unor oameni lipsiți de sensibilitate. Nu, nu trebuie să lași sensibilitățile la o parte, este normal ca atunci când ești bolnav și cineva tocmai a făcut o gaură în tine, să ai nevoie de grijă și atenție. Trebuie să cerem aceste lucruri și să nu mai acceptăm umilința și atitudinea ostilă. Ceea ce se întâmplă în spitalele din România este revoltător, iar medicii, indiferent de diplome, merită respectul pe care-l oferă. Îți doresc să găsesți o echipă medicală care să te ajute cu problema pe care o ai. Sănătate multă și ai grijă de tine!
Urmează să fac și eu…tot 35 de ani am și am o frica de morrr
E normal să-ți fie teamă. E o situație nouă, însă e important să ai încredere în echipa medicală. Ține-te dumnezeieşte de exercițiile de recuperare şi continuă să le faci chiar şi după ce te vei simți mai bine. Îți doresc multă sănătate şi sunt aici dacă vrei să împărtăşim experiențe.