Sinners, un film magic despre blues și libertate

Sinners este un film magic, foarte dens, la care trebuie să simțiți monstruos. Lăsați-l să vă învăluie. Citiți-l ca și cum ați pune imaginile pe o partitură, căci are ritm. Asta și pentru că este despre blues ca metaforă pentru ceea ce oamenii de culoare au creat, au construit, ca mai apoi să fie luat.

Și apoi e un film despre libertate, vampirii fiind, la rândul lor, un simbol pentru cei ce vor să fure sufletul, mintea și talentele negrilor pentru a crea o nouă cultură care să-i domine.

Toată povestea este spusă atât de melodios, încât nota de final este doar dulcele gust al victoriei.

Care e povestea de la care pornește Sinners:

Doi frați gemeni, Smoke și Stake (jucați de Michael B. Jordan), se întorc în Mississippi după ce au lucrat pentru diverși gangsteri și se hotărăsc să deschidă un „juke joint”. Juke Jointul este o cârciumă, un loc plin de viață care aduce lumea împreună, până la răsărit, să cânte și să danseze pe ritmuri de blues și jazz. Este și un loc al obiceiurilor păcătoase.

• De ce Sinners – Bluesul este văzut ca muzica „celui rău” și de aici numele Sinners. „We are all Sinners” a fost și tagline în campania de promovare și are, bineînțeles, mai multe înțelesuri, dar central este cel legat de muzică.
• Dualitatea – Viața din juke joint este în opoziție cu oamenii din afara lui, vampirii, opresori și reprezentanți morții. De altfel, elementele de dualitate (de la gemeni, până la noapte-zi, viață-moarte, păcat-sfințeni, cârciumă-biserică etc.) sunt recurente și chiar interesante de urmărit.
• Irlandezii – Ca majoritatea monștrilor, vampirii din Sinners sunt și ei chinuiți, irlandezi la rândul lor cu o istorie de opresiune inclusiv în SUA acelor ani.
• Arta cinematografică – Sinners are una dintre cele mai bune scene de film. Cea în care tânărul Sammie transformă muzica în ritual.

”𝑇ℎ𝑒𝑟𝑒 𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑒𝑛𝑑𝑠 𝑜𝑓 𝑝𝑒𝑜𝑝𝑙𝑒… 𝑏𝑜𝑟𝑛 𝑤𝑖𝑡ℎ 𝑡ℎ𝑒 𝑔𝑖𝑓𝑡 𝑜𝑓 𝑚𝑎𝑘𝑖𝑛𝑔 𝑚𝑢𝑠𝑖𝑐 𝑠𝑜 𝑡𝑟𝑢𝑒, 𝑖𝑡 𝑐𝑎𝑛 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑐𝑒 𝑡ℎ𝑒 𝑣𝑒𝑖𝑙 𝑏𝑒𝑡𝑤𝑒𝑒𝑛 𝑙𝑖𝑓𝑒 𝑎𝑛𝑑 𝑑𝑒𝑎𝑡ℎ. 𝐶𝑜𝑛𝑗𝑢𝑟𝑖𝑛𝑔 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑠 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑡ℎ𝑒 𝑝𝑎𝑠𝑡… 𝑎𝑛𝑑 𝑡ℎ𝑒 𝑓𝑢𝑡𝑢𝑟𝑒. 𝐼𝑛 𝐴𝑛𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡 𝐼𝑟𝑒𝑙𝑎𝑛𝑑, 𝑡ℎ𝑒𝑦 𝑤𝑒𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑙𝑒𝑑 𝐹𝑖𝑙𝑖. 𝐼𝑛 𝐶ℎ𝑜𝑐𝑡𝑎𝑤 𝑙𝑎𝑛𝑑, 𝑡ℎ𝑒𝑦 𝑐𝑎𝑙𝑙 𝑡ℎ𝑒𝑚 𝐹𝑖𝑟𝑒𝑘𝑒𝑒𝑝𝑒𝑟𝑠. 𝐴𝑛𝑑 𝑖𝑛 𝑊𝑒𝑠𝑡 𝐴𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎, 𝑡ℎ𝑒𝑦’𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑙𝑒𝑑 𝑔𝑟𝑖𝑜𝑡𝑠. 𝑇ℎ𝑖𝑠 𝑔𝑖𝑓𝑡 𝑐𝑎𝑛 𝑏𝑟𝑖𝑛𝑔 ℎ𝑒𝑎𝑙𝑖𝑛𝑔 𝑡𝑜 𝑡ℎ𝑒𝑖𝑟 𝑐𝑜𝑚𝑚𝑢𝑛𝑖𝑡𝑖𝑒𝑠 𝑏𝑢𝑡 𝑖𝑡 𝑎𝑙𝑠𝑜 𝑎𝑡𝑡𝑟𝑎𝑐𝑡𝑠 𝑒𝑣𝑖𝑙.”

Nu vorbim doar de marea artă în scenografie și costume, ci de complexitatea poveștii pe care reușește să o spună în câteva minute de film.

Muzica devine un limbaj universal care transcende culturi, spațiu și timp, aducând împreună prezentul și trecutul ca într-un fel de ritual magic. Notele, mai mult decât cuvintele, sunt un cod ce nu poate fi cenzurat și al cărui mesaj de dor, de iubire, de veselie, de seducție sau de tristețe poate fi înțeles de oricine, oriunde. Nu poate fi furat, nici cenzurat.

Muzica unește, este putere, este libertate.

Muzică, istorie și magie:

La fel ca la construcția „juke jointului” din Sinners, echipa filmului (printre ei, cei mai talentați oameni de culoare din industria de cinema) a venit împreună pentru a spune o poveste despre ai lor cu multe elemente fascinante de istorie, muzică, cinematografie, folclor, modă și chiar economie a anilor ’30 din America (banii din plantație vs. dolarii adevărați, magazinele chinezești).

Concluzii:

Probabil merită studiat ore-n șir fiind școală pe mai multe dintre artele care vin împreună într-o producție. De aceea a avut recor de nominalizări la Oscar (16!). Ar fi multe lucruri de spus despre el, am lăsat un video de o oră, în comentarii, dacă mai aveți curiozități.

Este foarte bun luat separat, este foarte bun și ca tot, dar nu știu dacă suficient de bun cât să concureze cu celelalte de anul ăsta. Cum am mai zis, la concursuri mai contează și cu cine te întreci în anul ăla. 2025 este un an stelar, după mine.

Poate mie mi-a plăcut un pic mult din niște motive:

• Poate pentru că am o fascinația față de magie și spiritualitate, această încercare a oamenilor de a-și explica necunoscutul și de a se împăca cu moartea.
• Poate pentru că vampirii sunt antagoniștii mei preferați, acești seducători care cunosc atât de bine lumea, căci au trăit-o peste secole.
• Poate pentru că mi-au plăcut mereu oamenii cărora le place bluesul, iar eu mi-am liniștit gălăgia din cap, în multe seri, cu această muzică, un ceai și privit la lună.
• Poate pentru că-mi arată că binele învinge, că niște comunități care au trătit atâta tortură, răutate și opresiune sunt astăzi atât de sus și luptă pentru a-și apăra cultura.