Faces, Places e un documentar care nu greseste. E perfect. Perfect ca un zambet de copil. N-ar nimic rau in el, gasesti doar bucurie pura si chef de joaca.
Regizoarea Agnes Varda si fotograful JR pornesc impreuna in cautarea de locuri si fete cu povesti. Vor gasi cladiri pe care sa potriveasca colajele uriase cu fetele unor oameni: un postas pictor, un fermier care se simte singur de cand a inlocuit angajatii cu utilaje, o chelnerita care devine cea mai fotografiata fata din oras si se simte stanjenita, echipele unei fabrici sau frumoasele si puternicele sotii ale unor lucratori in port.
Agnes, 88 ani, si JR, 33 ani, formeaza o pereche improbabila. Chiar daca unul e mai energic, iar celalalt mai rabdator, unul mai tehnic, iar celalalt mai dornnic sa cunoasca oameni si sa asculte si chiar daca unul abia urca scarile, in timp ce celalalt trece in viteza, cei doi sunt uniti de pasiunea pentru imagine, arta, fotografie si film. Lui Agnes nu-i este frica sa fie batrana si sa spuna ca se gandeste la moarte asa cum lui JR nu-i e frica sa recunoasca ca ochelarii si palaria sunt uniforma lui. Ei nu sunt perfecti, dar sunt vii si curiosi.
Impreuna ajung sa transforme Luvru intr-o pista pentru scaunul cu rotile si sa viziteze/tanjeasca dupa marii pictori. Ii fac si o vizita marelui fotograf Henri Cartier-Bresson, unde, alaturi de Martine are un mormant acoperit cu lavanda. Ochiul pentru frumos nu se inchide nici dupa moarte.
Si ce cinematografie! O, ce furtuna pe mal: nu cred ca am mai vazut filmate asa valurile de nisip aproape la fel de involburate ca valurile marii.
Enjoy! Nu uitati sa va bucurati de film si de viata. Si niciodata sa nu deveniti batrani!
Fata Simplă de la Ţară
Good Girl Gone Red
