La 25 de ani am invațat să merg, iar la 32 mi-am cumpărat prima bicicletă. Istoria începe de prin clasa I, când mama îmi tot promitea că o să-mi cumpere bicicleta dacă iau premiul I. A luat tot luat Mădăluța premii, însă ramânea uitându-se cu jind la restul copiilor cu Pegas ori BMX. No more!
Acesta este un proces de achiziție de 3 ani și cam 12 min.
Nehotărâre și research (3 ani): de vreo 3 ani ma tot uitam după o pliabilă mai pe OLX, mai pe biciclop. Am aterizat și pe site-ul Pegas… ori erau prea urâte, ori erau prea scumpe.
Refuz și indignare (30 sec.): pe 30 august primesc un SMS de la Pegas. Prima reacție: Bă, da’ ăștia n-au auzit de GDPR? De unde au număru’ meu de telefon? Să le fac o reclamație? Cine are timp de reclamații.
Mesajul suna cam așa:”Traiasca revolutia Pegas! Pana pe 23 Septembrie te instigam sa cumperi bicle si accesorii cu reduceri pana la 69%. Intra pe https://bicicletapegas.ro/23-
Ochi bulbucați la reduceri (2 sec.): stai puțin, o reducere de 69%?!!! O fi și la pliabile?
Panică: deschid repede laptopul și mă duc ca un junky la secțiunea pliabile. Aoleu, promoția se numește 23 august… și-s reduceri așa mari… Aoleu, să nu se vândă pliabila!
Alegerea modelului (7 min.): criteriile de selecție în această ordine
- preț: îs începătoare, nu dau mai mult de 1000 lei. Nu e nimic sub 1000 lei. Bine, cele mai ieftine trei modele.
- aspect: hmmm, asta are șaua clasică Pegas. Ce frumooooos! Dar e mai scumpă.. și are doar 3 viteze. Dar are portbagaj. Fain, e bun, țin bagaje pe el. Ce bagaje țin pe el? Asta se numește camping. O fi de camping, off-road?… și e cam urâțică. Bicicleta Camping iese din concursul de frumusețe. Rămânem la Practic si Teoretic.
- greutate: Practic are 15 kile, Teoretic 10… Cum să car io 15 kile prin lift și pe scări
- viteze: furcă.. cadru… bla-bla, unde-s vitezele? că astea știu eu că-s importante. Teoretic are 7, Practic are 3. Oooo, shimano, am mai citit de shimano ăsta. Cred că-i bun.
- înapoi la aspect: ce frumoasă e asta Practic… eu am un tic verbal cu „practic”, ne-am potrivi, prietenii s-ar distra. Ce frumos ar fi!
Dar și asta teoretic e drăguță, arată chiar ca o pliabilă mititică. Vai, dar ce culoare ar fi? Crem înghețată. Supersimpatic, dar se murdărește…. și e prea girlie. În schimb, NEGRU STELAAAAR. E stelar, e galactic, e ceva rupt din cer.
Negru cu șa maro se asortează cu laptopul și cu căștile. Daaaaa!
- înapoi la viteze și la preț: Practic are doar 3 viteze, e mai grea și mai scumpă.
Aproape cumpărare (5 sec.): e clar, avem un câștigător. Teoretic nu mai e teoretic, e practic viitoarea mea bicicleta.
Îmi iese o reducere în cale (3 min.): dacă-mi fac cont, primesc 50 lei reducere. Apăs vreo 5 butoane, nu merge, dispare fereastra. Paștele mă-sii! Nu mai am răbdare.
Frustrările copilăriei și cumpărare (1 min.): Hai, Mădălino, că iar o lălăi și iar te sucești. Nicio reducere, hai să bag datele. Scot cardul…, dar hai cu ramburs poate mă răzgândesc.
A DOUA ZI:
Cumplita așteptare: Telefonul nu mai sună, bicicleta nu vine într-o zi… Of!
Hai să vedem ce-am cumpărat: mă apuc de căutat review-uri. Tensiunea crește în valuri. Uaaaa, au făcut-o după modelul Brompton. Dar verișoara mai săracă. Nuuuu, are roți de mărimea bicicletelor pentru copii.
În cele din urmă, ajung și la showroom-ul Pegas, unde văd că este incredibil de mică. Chiar ca o bicicletă de copii.
Mă gândesc să mă răzgândesc și întreb un prieten: oamenii spun că prețul e bun, dar roțile sunt mici. Totuși, nu prea ai cum să ai greutatea asta cu roti de 20 inch.
A TREI ZI:
Prietenii vin cu o altă variantă mai ieftină. In aceeași zi mă anunță și curierul că vine să-mi aducă Teoreticul.
Îndrăgostirea: i-am dat banii curierului și apoi am așteptat vreo ora jum. să mi-o instaleze cei de la Pegas. Era așa frumoasă gata montată. Și era a mea. PRIMA BICICLETĂ! Si mă gândeam că o să-i iau și far și antifurt și apărători și coșuleț. De toaaate!
Am ajuns cu ea acasă și mi-am zis că-s prea obosită să orice. M-am băgat în pat, m-am întors de două ori și apoi am zis ca e suficient de întuneric cât să nu-și dea seama nimeni că io nu prea știu ce fac.
M-am îmbracat și am scos-o la plimbare. Am intrat în parc, am prins viteză….
Și mi-a sărit lanțul. Bunul meu prieten Sorin m-a învățat să merg be biclă la 25 de ani și tot el m-a învățat să pun la loc lanțul. Pe această cale țin să-i mulțumesc: Thanks, dude!
La final, să revedem în imagini prima lecție de mers pe bicicletă. Pe vremea când eu și Monichis eram mi tinere.
