De ce mai cari apă, când o poți filtra pe aia de la robinet? #noplastic

Deși omenirea a înventat un mod „magic” prin care apa potabilă curge din perete chiar și la etajul 10, câțiva ani Mega mi-a fost fântână. Copilăria mi-a fost hidratată doar cu apă de la robinet, dar în timp m-am dezis de acest obicei. La Onești, știam că apa vine de la Valea Uzului și că acolo este un baraj. Baraj care se poate rupe, caz în care orașul devine un fel de Atlantida, iar noi murim. Ajunsă în București, am avut mereu impresia că murim și dacă bem apă de la robinet.

Cumva, în zonele mari urbane, s-a dus zvonul că apa de la robinet nu e curată. Probabil e o combinație între neîncrederea în autorități și o chestiune de statut dată de consumul apei curate, de izvor. Mai departe, nu-mi propun să intru în trenduri sau motivații ale preferinței pentru apa îmbuteliată, ci mai degrabă în facts & figures care demonstrează că apa de la robinet este ok și că cea filtrată te ajută să fii și mai sigur că bei o apă bună.

Pentru mine, a fost atins un punct de saturație după ce am cărat cu mânuțele astea două cam 150 de kile de apă în lunile de izolare. Not cool!

Înainte de a intra în detalii, există niște tușe puternice în concluziile mele, pe care vi le expun de la început:

• consumul de apă îmbuteliată este un factor poluant uriaș din cauza plasticului folosit la ambalare. Diferența de calitate între apa minerală sau de izvor îmbuteliată vs. apa de la robinet nu justifică alegerea.
• diferența la nivel de costuri este, de asemenea, uriașă: 1 litru de apă îmbuteliată este de ~500 ori mai scump decât 1 litru de apă de la robinet (~2 lei/litru apă îmbuteliată vs. ~4 lei/1000 litri apă de la robinet)
• există un curent conform căruia apă de la robinet nu are mineralele necesare organismului uman, de aceea nu ar trebui consumată. Duritatea apei este dată de conţinutul de calciu, magneziu şi alte minerale, iar cel mai des se măsoară în grade Germane-dH. Apa de la robinet, din București, are aceeași duritate ca cea a apei Carpatica (conform studiului prezentat mai jos în articol).
• fără măsurători constante, este imposibil să știi cu exactitate calitatea apei pe care o bei. Fie ea îmbuteliată sau de la robinet. Din punctul meu de vedere, nici nu trebuie să-ți propui asta. În schimb, te poți baza pe o serie de măsurători publice și să-ți faci o idee despre calitatea instalațiilor sanitare din blocul tău. Astfel, iei o decizie informată.
• Odată ce noi, oamenii, am hotărât că ne dorim o anumită calitate a vieții și un nivel de confort, am facut-o cu prețul influențării mediului. Nu vă invit să vă transformați în Captain Planet de azi pe mâine, dar vă rog să faceți un mic efort pentru minimiza impactul negativ. De exemplu, să reduceți consumul lunar de plastic.

Am căutat mai multe surse care să compare într-un mod credibil și argumentat, ba chiar exhaustiv plusurile și minusurile pentru apa de la robinet vs apa îmbuteliată minerală. Câteva prezentări foarte pe scurt sunt pe romedic.ro șau csid.ro.

„O analiză a calității apei. Un studiu de caz”, raport susținut de maibine.eu, stă la baza informațiilor despre analizele chimice, în timp ce un raport al World Health Organisation detaliază mineralele prezente în apă și cum contribuie ele la menținerea unui organism sănătos.

Apa minerală la PET – o alternativă, nu o opțiune pentru consum de masă

• 

„Apa îmbuteliată poate reprezenta o necesitate imediată pentru comunitățile din diferite colțuri ale lumii unde accesul la apă curată este limitat parțial sau în totalitate. De asemenea, ea reprezintă o alternativă viabilă pentru perioadele în care apa municipală prezintă riscuri pentru sănătatea umană, ca urmare a unor contaminări de ordin chimic sau microbiologic.

Cu toate acestea, în zonele în care apa municipală este suficientă, sigură,
acceptabilă, fizic accesibilă și la prețuri accesibile, apa îmbuteliată nu reprezintă decât o alternativă nesustenabilă, ca urmare a resurselor care sunt folosite de-a lungul întregului proces de producție și distribuție, precum și a deșeurilor care rezultă din folosrea sticlelor de unică folosință.” – pag. 18-19, „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”

E ok să poți cumpăra o sticlă de apă la plimbare sau la evenimente, deși sunt și acolo modalități mai prietenoase cu mediul, însă pe termen lung, acest tip de consum este dăunător din cauza:

• Ambalajului de plastic sticlelor îmbuteliate
• Energiei necesare pentru producerea apei îmbuteliate: „Marea majoritate a energiei necesare în procesul de fabricație de apă îmbuteliată are loc în timpul producției de sticle de plastic de apă și a transportului acestora.” – pag. 19-20 „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”

• Impactul asupra mediului și a animalelor: „O singură sticlă de PET se descompune între 500 și 1000 de ani, o parte semnificativă din acestea ajungând direct în natură. Drept urmare, aproximativ 90% din gunoaiele de la suprafața oceanelor este reprezentată de plastic (nu doar PET-uri), iar acest lucru are un impact direct asupra ecosistemelor și implicit a animalelor.” – – pag. 19-20 „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”

• Afectarea dreptului la apă: „Fabricile de îmbuteliere pot afecta într-un mod negativ aprovizionarea cu apă locală. Pomparea unor cantități mari de apă pot epuiza acviferele subterane care furnizează apă pentru comunitățile locale și pentru habitatelor sălbatice acvatice.” – pag 21 „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”

Dincolo de influența negativă asupra ecosistemului natural ori a comunităților locale, costul apei îmbuteliate este uriaș în comparație cu cel al apei municipale. În medie, un litru ajunge la 1,5 – 2lei, dacă aruncăm un ochi pe pagina online a Carrefour. Asta în timp ce un metru cub (1000 litri) de apă rece de la robinet este 3-5 lei, în București.

Calitatea apei de la robinet în comparație cu apa minerală ori de izvor

Dacă oneștenii consumă apa din râul Uz, bucureștenii beau apa filtrată și tratată din râurile Dâmbovița ori Argeș. Mai multe detalii despre asta și despre stațiile de tratare de la Roșu, Arcuda și Crivina pe site-ul apanovabucuresti.ro.

Pentru a stabili calitatea apei se folosesc mai mulți indicatori, iar în cazul apei municipale aceștia sunt publicați pentru a putea fi consultați de populație (vezi buletinele de analiză pentru București). De avut în vedere că măsurătorile nu se fac la tine la scară/casă, iar asta înseamnă că tot drumul apei prin țevile cartierului ar putea influența rezultatul final. (vezi pag. 60 – „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”). Practic, îți cumperi un filtru, ca să știi că apa din cană este 100% ok.

Conform apanovabucuresti.ro, buletinul de analiză a apei potabile este un raport care oferă informaţii despre provenienţa apei potabile şi compară caracteristicile acesteia cu standardele impuse de legislație (Legea 458/ 2002 şi Legea 311/ 2004).

Distrează-te cu buletinele de analiză din cartierul tău și compară-le cu analizele făcute pe apele municipale din alte 3 orașe (Iași, Cluj-Napoca și Bistrița) și pe 10 ape îmbuteliate în raportul „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”, începând cu pag. 43 (raportul este publicat în 2016, iar analizele par a fi făcute în 2014, dar sunt cel mai recent reper).

În același raport, tot de la pag. 43, ai informații detaliate și explicații despre indicatorii publicați în buletinele de analiză:

• Mirosul și gustul – sunt date de schimbarea caracteristicilor precum și existența unor substanțe, săruri minerale și gaze dizolvate.
• Culoarea – dată de substanțele minerale sau organice care se dizolvă în natură.
• Turbiditatea – gradul de transparență a apei.
• pH – indicele care definește aciditatea apei.
• Conductivitatea – totalitatea sărurilor dizolvate în apă.
• Clor rezidual liber – cantitatea de clor din apă după dezinfecţie pentru protecţia sanitară a acesteia.
• Amoniul, nitriţii şi nitraţii – modificări în timp ale calităţii apei, cauzate de surse de impurificare specifice acestui tip de compuşi.
• Fierul – component natural al apei, aflat sub forma de compuşi (de obicei bicarbonat feros).
• Oxidabilitatea – totalitatea substanţelor organice şi anorganice oxidabile în apă.
• Duritatea totală – Duritatea apei este dată de conţinutul de calciu, magneziu şi alte mineraledin apă, iar cel mai des se măsoară în grade Germane-dH. Nu există un nivel maxim, însă pentru a răspunde necesarului de minerale trebuie să aibă minimum 5. Se recomandă ca bebelușii să nu consume apă cu o duritate de peste 10.

• Aluminiul – prezent în apă în mod natural şi indus în urma procesului de tratare pentru obţinerea apei potabile.

Vă recomand să răsfoiți raportul, pentru a vedea că, pe alocuri, apa de la robinetul bucureștean e chiar mai bună.

Mă voi opri asupra unui singur indicator, duritatea apei, pentru că subiectul mineralelor din apă este unul trendy. Nu-mi propun să epuizez subiectul, ci să trag concluziile unui cetățean obișnuit fără să fi consultat un chimist sau un nutriționist.

Zac Efron, în emisiunea sa de pe Netflix Down to Earth, a făcut apologia apei minerale în detrimentul apei purificate. Din acest motiv e important să înțelegem că apa filtrată nu înseamnă o apă lipsită de minerale, chiar dacă în scopuri de marketing multe firme o numesc apă pură. Este, de asemenea, necesar de menționat că Zac Efron nu este vreo eminență în domeniu, însă platforma Netflix îl poate transforma în lider de opinie. Vă recomand să vă uitați la episodul de 25 min., ca să mai aflați despre sistemul de apă francez și despre apele miraculoase din Lourdes.

„Din analiza comparativă a rezultatelor pentru duritatea apei, putem observa că pentru oraşul Cluj-Napoca apa de la robinet nu se încadrează în valorile prevăzute de lege, acestea fiind sub 5 grade Germane. Însă, din discuţiile purtate cu specialiştii Direcţiei de Sănătate Cluj-Napoca, rezultă că apa din Cluj nu poate fi considerată a fi nepotabilă, ci pur şi simplu aceasta nu are suficiente minerale, fiind necesar un aport suplimentar de minerale pentru a menține buna funcționare a organismului uman. Celelalte rezultate obţinute pentru duritatea apei în probele analizate se încadrează în normele prevăzute de lege, atât pentru apa de robinet, cât şi pentru apa îmbuteliată.
Referior la obiecţiile consumatorilor legate de duritatea apei, în general,
depunerile pe vasele în care stă apa se formează din sărurile de calciu şi
magneziu, iar acestea apar când apa staţionează mai mult timp sau în urma
fierberii, cazuri în care sărurile de calciu şi de magneziu degajă bioxid de
carbon şi se transformă în calcar (crustă sau piatră).” – pag 47, „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”

Conform buletinelor de analiză pe care le-am găsit astăzi, 2 august 2020, pe site-ul apanovabucuresti.ro, în cartierele Progresul, Buzești și Dorobanți, avem o duritate totală de 7,55, 7, 77 și, respectiv, 7,66. Practic, apa de la robinetul bucureștean are o duritate asemănătoare cu vechii indicatori ai apelor Carpatina și Carpatica și mult sub Borsec.

„Pentru depunerile de <<piatră>> observate pe vasele în care a stat sau a
fiert apa este următoarea: <<Depunerile pe vasele în care stă apa se formează din sărurile de calciu şi magneziu, ce reprezintă duritatea apei. Duritatea apei nu dăunează sănătăţii (este ca şi la apa minerală), ci doar în cazuri excepţionale atunci când medicul recomandă consumul unei ape sărace în săruri minerale. Legea impune pentru apa potabilă limita minimă de duritate de 5 grade Ge, nefiind impusă o limită maximă. Depunerile de piatră apar când apa staţionează mai mult timp sau în urma fierberii, cazuri în care sărurile de calciu şi magneziu degajă bioxid de carbon şi se transformăîn calcar (crustă sau piatra).>> – Ing. Rozica Casian.
Pentru pregătirea hranei copiilor (0-1 ani) este recomandată fierberea apei
indiferent că se foloseşte apă îmbuteliată sau apă de la robinet. Apa minerală naturală plată poate fi folosită în acest scop numai dacă există menţiune pe etichetă <<pentru hrana sugarilor>>.” – pag. 65 „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”

În perioada de izolare am ajuns la capătul puterilor

La propriu la capătul puterilor. Se dă următoarea problemă:

Dacă Mădăluța consumă peste 2 litri de apă pe zi, a se calcula cât a cărat mitica la apă, în lunile de izolare la domiciliu (+/- 30 litri, considerând că am mai primit căni de apă și de pe la vecini, după liberare). 90 zile fix * 2 litri – 30 litri marjă, respecânt ordinea efectuării operațiilor, îmi spun că mi-am lucrat brandul pe 150 litri de apă.

Umpleam și ghena de sticle de plastic pe care nu știu cine, cum le reciclează, dar asta e altă discuție.

Poate vă întrebați cum de m-a lovit abia acum. Păi e simplu: înainte de izolare consumam apa de la dozatoarele din birou și ăsta mi se părea un dat. Acasă îmi luam apa cât să-mi ajungă pentru weekend. Apa nu fusese o problemă apăsătoare în trecut. Încă o dată ne dăm seama că eram fericiți și nu știam.

Apoi am auzit că prietenii folosesc filtre de apă de diferite tipuri și că au avut o experiență nemaipomenită cu 3M Aqua-Pure Complete.

Mi-au trimis filtrul de apă cu 5 bomboane Raffaello

M-am apucat de făcut research, ca să văd ce filtru să-mi iau. N-am mai văzut un produs cu atâtea review-uri pozitive pe eMAG.

După ce am comandat 3M Aqua-Pure Complete direct de pe atrocisimul lor site, m-a sunat un băiat să-mi explice când o să-l primesc și cum să fac cu instalarea. Om mai drăguț am întâlnit rar.

Apoi am primit pachetul, într-o zi pe la ora 16:00 (când oricum am glicemia jos), și avea în el 5 bomboane Raffaello. Băi! Băi! Cum să vă explic… cea mai neașteptată și minunată surpriză de la niște ingineri. Extraordinar customer experience din, practic, nimic.

• 

9 iunie, aceasta este ziua care mi-a schimbat viața. Era marți când meșterul Teofan mi-a trecut pragul, alături de ucenicul său mai mic de statură.

Teofan ar putea fi trimisul lui Dumnezeu pe pământ, căci e bun și de treabă și punctual și aspiră praful pe care-l face bormașina, dar el este doar instalatorul trimis să-ți racordeze filtru de apă la instalația de acasă.

Eu am ales un filtru cu montare sub chiuvetă, iar asta face operațiunea de instalare mai dificilă, dar există mai multe opțiuni pe piață unele mai plug & play.

Bineînțeles că Teofan s-a ocupat de instalații de la sol, în timp de ucenicul de 1, 65 a primit sarcina să-mi monteze niște corpuri suspendate (serviciu extra pe care l-am cerut eu). A fost fun!

Vremuri de tristă amintire

Cărasem chiar câte un bax de 6 sticle de Borsec în fiecare mână. Și cum mergeam eu grăbită, ca să nu iau contact cu virusul, pe bătătoritul drum Mega – casă, am dat de un curier rătăcit, care s-a gândit să mă oprească să mă intrebe de-o adresă.

Se mai apropia un pic, mă mai dădeam în spate un pic și cu fiecare mișcare simțeam cum mi se lungesc mâinile. Se mai uita pe la ușile scărilor de bloc, părea că știe direcția, se mai întorcea să mai ceară o indicație.

Dacă aș fi lăsat baxurile jos știam că mi-aș fi rup spatele și-i arătam cu bărbia pe unde credeam eu că trebuie să meargă. Cu simțu orientării lu’ Pește. Mă și găsise despletită toată și cu creierii rătăciți.

Până la urmă i-am mărturisit că mi-e foarte greu cu aceste greutăți și voi pleca. Am plecat. A plecat și el fluturând un AWB.

De ce ți-ai lua un filtru de apă?

Am explicat mai sus că apa de la robinet este foarte bună de consumat, având costuri mult mai mici față de apa la PET. De asemenea, consumul în masă al apei la PET dăunează mediului. Asta ca să nu mai vorbim de evidentul disconfort al căratului.

Și atunci de ce să nu consumi direct apa care curge din perete și dai bani în plus pe filtre? By all means, dacă apa de la robinetul tău este bună, precum cea de la Onești, de exemplu, această cheltuială nu are rost.

În schimb, dacă stai într-un bloc din 1975, să zicem, și n-ai foarte mare încredere în calitatea instalațiilor de cartier, filtrul e un mod în plus de a te asigura că ceea ce-ți ajunge în cană este lipsit de impurități și 100% sănătos. (vezi pag. 60 – „O analiză a calității apei. Un studiu de caz”)

Ce proprietăți are un filtru de apă „de apartament”

În general, pachetul este format din: un mic sistem prin care se racordează la instalația de apă (direct pe capul robinetului sau sub chiuvetă, pe rețeaua de apă rece) și un cartuș – filtrul propriu-zis – ce poate fi înlocuit la anumite perioade de timp.

Cel luat de mine se instalează sub chiuvetă și, practic, face asta:

• Filtrează clorul: 97% (inclusiv gustul și mirosul de clor).
• Îmbunătățește gustul și mirosul.
• Filtrează sedimentele fine până la 0.5 microni: 97%
• Filtrează plumbul (pH6.5 si pH8.5): 99%.
• Filtrează compușii organici volatili și alte substanțe – compuși chimici cu efecte nocive asupra sănătății: benzen, toluen, stiren, carbofuran: 92 – 99%.
• Elimină azbestul 99,99%.
• Elimină cyst-urile precum Giardia si Cryptosporidium: 99%.
• Păstrează pH-ul natural al apei cu tehnologia Carbon Block.
• Păstrează mineralele naturale esențiale în apă (magneziu, potasiu etc) cu tehnologia Carbon Block.

Eu m-am mai uitat și pe la certificări, mai ales că trec prin el chestii care-mi ajung în organism, iar de asta depinde sănătatea. Cel de la 3M are două certificări din SUA:

• NSF International – o certificare a organizației National Sanitation Foundation din SUA („NSF independently tests, audits, certifies, trains and consults for the food, water, health science, sustainability and consumer product sectors”)
• FDA CFR-21 – dată de Food & Drug Administration

Cât costă filtrul de apă vs apa la PET

• ~ 450l lei întregul pachet care conține, de obicei, și primul filtru.
• ~ 150 lei filtrul ce trebuie înlocuit după 4000 litri de apă (4 m³ ) sau la aprox. 1 an, depinde de model.
• ~100 lei instalarea, dacă alegi un model cu instalare sub chiuvetă și nu ești priceput.

Prin comparație, pentru apa la PET aveam următorul cost:

La un preț de ~ 2 lei/litru, rezultă 300 lei cheltuiți pe apă în ~ 3 luni. Și dacă vom continua să lucrăm din apartament, ar fi un cost de 1000 lei/persoană/pe an (căci nu ar mai fi de stat 100% în casă).

Cum măsori câtă apă ai consumat?

Ei bine, nu prea ai cum la aceste mici instalații. Faci și tu un calcul aproximativ al apei băute. Nu te iei după apometre, că nu speli vase ori rufe cu apă filtrată.

Eu beau, în medie, pe lună, 60 litri, deci voi ajunge cu greu la 4000 litri. Așa că o să-l mai schimb la anul, în iunie.

Ce tipuri de filtre există și cum se instalează?

Piața e mare, posibilitățile sunt multiple, dar eu m-am uitat peste două tipuri de filtre, cu proprietăți asemănătoare, dar cu modalități diferite de instalare:

Filtru „la vedere” cu monare la robinet, dar fără bătăi ce cap cu instalarea. Îl pui pe blat, lângă chiuvetă, racordezi filtrul, prin înfiletare, direct la robinet și aia e. Cam așa arată el și cam așa se instalează ceva asemănător.

• Plus: domnul Teofan nu-ți va trece pragul, deci la capitolul instalare va fi parfum. Filtrul se înlocuiește ușor.
• Minus: dacă ai o bucătărie mică, nu vrei toate treburile alea întinse pe blat [OCD activated]. Plus că ori de câte ori ai nevoie de apă de la robinet pentru altceva, trebuie să-l desfiletezi.

Filtru cu montare sub chiuvetă, ascuns și racordat direct la rețeaua de apă. Eu l-am ales pe cel de la 3M, pentru că mai avea o prietenă la fel, mi l-a recomandat și mi-a plăcut cum arată pe blat în comparație cu alte soluții. Apoi am avut experiența minunată de mai sus. Altfel, e plin emagu de filtre de apă cu instalare sub chiuvetă.

• Plus: arată foarte profi tot ansamblul și la final ai un flow separat de apă filtrată, la care-ți poți umple carafa zilnic. Filtrul se înlocuiește ușor.
• Minus: Ai costuri și toată vânzoleala cu instalarea. Va fi necesar să dai o gaură în blat (te va durea inima, dar vei fi ok în două zile).

View from above (așa arată gața montat, lângă bateria principală)

View from below (aici e filtrul pe care îl schimb periodic)

Apa de la robinet, filtrată, este la fel de bună ca cea minerală. Are costuri mai mici și e mai prietenoasă cu mediul. Așa cum spuneam la început, nu este necesar să te transformi în Captain Planet, nici nu ți se cere să te apuci de făcut campanii pentru schimbarea legilor prin România, ci doar să reduci consumul individual de plastic. E un pas mic, dar la nivel de comunitate, dacă procedăm toți la fel, poate avea efecte mari.