Are Bucureştiul ăsta o cârciumă cu remedii pentru mahmureală? Murături? Murături din alea în saramură. Şi nişte sandvişuri gustoase? Aşa să te dragi după ce ai ars o băută tinereşte şi moldoveneşte?
Cam asta se întreba Alexandra în timp ce ne plimbam în gaşcă mare pe străzile Bucureştiului astă primăvară, proaspăt eliberați din carantină. Sau să fi fost vară?
Practic, micul restaurant Pickles s-a născut dintr-o nevoie, ca orice business de succes. Nevoia de a te drege după o băută. Iar dacă nu avea capitala aşa ceva, Alexandra a zis să facă ea.
Zis şi făcut, cum ar veni.
Azi s-a deschis şi-am fost la degustare. Şi la făcut poze, căci tre’ să mă comport ca o milenială ce sunt. N-am ajuns prima, înțeleg că alt oneştean a furat startul. Dar odată ajunsă, m-am burduşit cu un sandviş cu gălbiori murați şi brânză multă de se întinde ca o plapumă peste ciupercuţe. V-aş fi făcut poftă cu întinderea brânzei, dar am uitat să salvez boomerang-ul… sunt o milenială mai bătrână.
Am băgat şi un brownie cu unt de arahide… nici nu pot descrie prima furculiță. Totul scăldat într-un bloody mary care m-a destabilizat puțin. Upsy. Tipsy.
Antemenționatele şi multe altele sunt făcute de minunata (oneşteancă) Alexandra Blaș, şcolită şi muncită în restaurantele din Londra.
Alexandra Blaș, Chef & Owner Pickles 
Bloody Mary 
Meniu Pickles 
Brownie cu unt de arahide 
Pickles 
Sandvișuri cu gălbiori murați și muuuultă brânză
Să vă mai zic că locul e ca o casă primitoare?Bineînțeles, ajunsă la Pickles, pe Vasile Lascăr, aproape de Rosetti, mă întrebam de unde ştiu zona. Ei bine, în scara de lângă am mers anul trecut, vreo câteva luni, să-mi repar spatele, la kineto. Ce ți-e cu viața asta şi cum te aduce ea, simetric, prin aceleaşi locuri şi alături de aceeaşi oameni dragi.
Bravo, Alex, să bucuri mulți oameni (şi bețivi, căci şi ei sunt oameni) cu bunătățile pe care le faci!
Mai multe despr Pickles, cum ajungeți acolo, dar și ce găsiți odată intrați: https://www.facebook.com/picklesbucuresti/
