Everything Everywhere All at Once a luat 7 Oscaruri, printre care și Best Picture, iar lumea s-a împărțit din nou în două: cei care iubesc filmul și cei care-l detestă, ba chiar spun că ar fi o șaorma cu de toate.
Dacă ar fi avut răbdare cu el, căci și eu l-am terminat din a doua încercare, mulți și-ar fi dat seama că este un film salvator de sine – despre bunătate, familie și despre frumusețea unei vieți banale. Iar dacă e o șaorma cu de toate, cu siguranță e un amestec asumat chiar din titlu.
Pe scurt, despre ce e vorba în film: prin oricâte universuri ai putea călători, prin oricâte vieți, având posibilități nelimitate de a fi orice îți doreṣti, alege să fii un om bun. Deṣi e un film cu un amestec de lumi ṣi senzații, Everything Everywhere All at Once reuṣeṣte să fie clar în mesaj: Be kind!
Când vorbim de el îl abreviem ṣi noi ca tot poporul, EEAO, căci altfel facem scurtă la deget. Încă un detaliu, titlul, cu care a dat lumea peste cap. Dar nu-i nimic, filmului i-a păsat să-ṣi îndplinească misiunea printr-o explozie de creativitate în tot ṣi-n toate, chiar ṣi în titlu.
Cum spuneam, EEAO are o misiune ṣi este clar în mesaj – ia filosofia de viață, frumusețea de a trăi plin, cu totul, peste tot ṣi o explică în 2 ore ṣi 20 de minute. Ca pentru mase.
Evelyn urmeazā să primească actele de divorț. Încă nu ṣtie. N-are curaj să-i spună tatălui ei că fiica sa, Joy, are o relație gay. Viața ei se învârte în cerc între mica afacere a familiei ṣi taxele pe care le are de plătit. În mijlocul acestei crize existențiale este aruncată într-o călătorie prin alte vieți posibile din universuri paralele. În această aventură Evelyn se va descoperi pe sine, momentele minunate în viața simplă de familie ṣi cum să gestioneze relația cu Joy.
Informațiile de mai sus nu sunt spoilere, căci EEAO e o experiență nu e o simplă poveste. Regizorii ṣi scriitorii filmului Dan (Kwan) ṣi Daniel (Scheinert) şi-au propus un scenariu fără reguli, o nebunie, dar care-ṣi păstrează coerența. Pare că 2 adulți au călătorit într-o lume în care erau copii ṣi apoi au venit cu ideile pentru acest EEAO. Pueril ṣi matur, fascinant ṣi enervant, candid ṣi agresiv.
Nu-i uṣor să faci un film despre un subiect care ne-a măcinat cam pe toți cel puțin o dată în viață: unde s-ar fi dus viața mea dacă o luam la stânga în loc de dreapta? Decizii simple care ne schimbă cursul ṣi ne fac să ne întrebăm dacă undeva, în alt univers, un alt eu al nostru are alte trăiri. Bineînțeles, mai bune. Căci nouă, oamenilor, ni se pare că alți noi față de noi de acum sunt mai buni. EEAO îți spune că e ok cum eṣti astăzi ṣi cinematografic o face chiar bine. Iar „chiar bine” e perfect. Cum ai putea face perfectul perfect dintr-un act artistic atât de complex?
Totuṣi, chiar ṣi în acest film cu de toate, piesa Claire de Lune rămâne un fel de resort pentru pace ṣi împăcare. Un mic cliṣeu plăcut urechii.
EEAO trebuie privit în două chei.
Unu, acest tip de producție este mult specifică culturii asiatice. Personaje transformate în eroi cu puteri supranaturale, bătălii în aer (oh, remember Jackie Chan?), montajul rapid, explozia de culori, costume ṣi coafuri sunt un fel de Asian Psihedelia. Pentru vestici consumatori de alt tip de acțiune, poate fi mai greu de digerat.
Doi, în SUA, există un val de hate crimes împotriva asiaticilor, în context covid. Dincolo de meritul studioului A24 pentru popularitate, filmul ajută la crearea unui sentiment pozitiv în jurul culturii asiatice, iar aducerea lui în față face parte din acest efort care trebuie lăudat.
Din fericire pentru noi și probabil o cauză a valului de hate post-Oscaruri: n-a fost un an tocmai rău pentru filme. Cursa asta nebună după diversitate a ucis chiar diversitatea premiilor, iar eu pot observa două ieșiri în decor apropo de cele 7 Oscaruri:
- Blanchett merita premiul pentru cea mai bună actriță, căci a avut un rol imens în Tár.
- Barry Keoghan ar fi trebuit să primească Oscarul pentru cel mai bun rol secundar în The Banshees of Inisherin, caz în care Academia ar fi avut parte, de asemenea, de un PR extraordinar, căci Barry are o poveste emoționantă.
Însă pot înțelege că premiile astea pentru Everything Everywhere All at Once au o altă miză, pe care de data aceasta sunt pregătită să o accept, căci am găsit extraordinar filmul. Și-au propus să aducă în față și să creeze (ceea ce în PR se numește) un sentiment pozitiv în jurul culturii asiatice. N-au făcut asta având la mână o producție mediocră, n-au făcut-o gratuit, însă având de ales, au inclus și acest criteriu.
Nu-mi plac deloc momentele în care filme de o calitate îndoielnică sunt folosite ca vehicul pentru mesaje de incluziune și diversitate. Nu încurajez asta și nu cred că suntem acum în acea situație.
Meritocrația nu poate fi măsurată scoțând din peisaj oameni până atunci invizibili. Oscarurile și-au asumat aceste premii pentru toată lumea de peste tot (mai puțin India, căci ei și-au făcut propriul Hollywood), iar acum se străduiesc să stabilească pacea mondială prin film.
Da, filmul e o lecție de viață. Un fel de Disney, dar în stilul A24. Contrar scopului său, EEAO a cam segregat audiența. La final, fie că v-a plăcut sau nu acest ride numit Everything Everywhere All at Once, nu uitați: Be Kind!
