Ce viteză! Ce film neașteptat de bun este Marty Supreme!
Să-i dea cineva Best Picture și Best Actor și Best Directing și Best Editing și Best Casting și tot. Pe merit, dar și ca un parastat pentru ceea ce a însemnat ”Made in America”.
Să fii cel mai bun la un sport de care nu-i pasă nimănui – ping-pong. Să ai un vis și să-l transformi într-un scop măreț, convingând toți oamenii din jur că tu poți. Când nimeni nu crede că poți, când ceilalți te trimit să ții un job de vânzător de pantofi, tu să fugi, să furi, să înșeli, să fii imposibil de arogant, să minți și în același timp să fii enervant de carismatic și de bun la ceea ce faci. Acesta este evreul Marty ”Mouse” Mauser sau Marty Supreme. Și ăsta este ”visul american”.
Marty Supreme e un film bazat nu atât pe viața, cât pe legenda personalității campionului american la tenis de masă, Marty Reisman. În realitate, Marty făcea spectacol la meciurile de tenis de masă, era flamboaiant, cu o încredere în sine de neclintit și cunoscut pentru hustlereală în New Yorkul anilor 50-60.
Filmul se mișcă cu o viteză încredibilă fără să-și piardă o secundă din coerență ori din fler. Rapid, plin de suspans și de elemente neașteptate. Ca un meci de ping-pong jucat de Marty. Are istorie, cultură americană a anilor 60, sport, prietenie, business și un fel de poveste de dragoste.
E superbissim și soundtrackul, o serie de piese din anii 80, deși acțiunea are loc în anii 60. Asta pentru că echipa filmului și-a dorit ca Marty Supreme să se simtă ca acel moment în care te uiți la poze din tinerețea părinților și cum au fost ei ”pe vremuri”.
Marty Supreme e produs de A24 și regizat cu măiestrie de Josh Safdie (a mai făcut Uncut Gems). Deși ar trebui să fie pe val, Safdie nu o duce tocmai bine personal zilele astea: e acum în mijlocul unui scandal privind exploatarea de minori în unul dintre filmele sale (Good Time), dar și în ceva dramă de familie plecând de la relația acum răcită cu frate-su, Benny Safdie (a scris scenariul pentru Smashing Machine).
Băi, Ce an bun pentru filme, iar Marty Supreme vine ca o supriză. După o campanie de marketing enervant de vizibilă, am zis că probabil voi merge la un flop. N-a fost deloc așa.
Ce ironie, ca-n același an să vezi ”visul american” în Marty Supreme și cum a murit în ”One Battle After Another” (pe ăsta nu l-am terminat, dar revin).
