A fost duminica, 1 aprilie, si nu a fost o pacaleala.
Sunt Madalina si de 18 zile m-am lasat de fumat. Bineinteles, ca am anuntat in stanga si-n dreapta asteptand felicitari si-ncurajari. Cand faci publica o decizie te simti responsabil in fata celor care-ti stiu decizia, responsabilitatea nu mai este doar fata de tine. Daca ar fi doar dupa mine si doar pentru mine, as trai probabil intr-un imperiu al pierderii de sine.
Cineva m-a intrebat „Definitiv?”. N-are rost sa aberez, imi place prea mult sa fumez ca sa spun ca nu voi mai trage din tigara in veci.
Am mai primit si o replica mai infipta: „Esti slaba! Viata e facuta pentru placeri!”… Si eu care credeam ca toate urarile vor fi de bine.
Da, am renuntat la momentul perfect in care stateam noapte cu fundul pe nisip in Vama, cu spatele cocosat si mainile sprijinite in genunchi fumand o tigara, am renuntat la tigarile fumate pe strada cu muzica-n urechi care faceau drumul mai scurt. Cu o tigara umpleam mai bine serile-n oras, iar eu gasesc o eleganta si o rebeliune deopotriva in fumat. Au disparut acum…
Da, simt de parca as fi renuntat la un pic de libertate. De fapt, m-am speriat de femeile care arata ca un muc de tigara fumat pana cand te ard degetele. Femeile cu ten galbejit si dinti stricati si pielea imbibata de fum, de zici ca-s deja mumificate. Sa zicem ca mi-am asigurat o portie de placeri pentru mai incolo.
Pentru cei care doresc sa stie metoda si minunea pe care am facut-o de m-am lasat, va anunt ca nu e o minune. Eu ma asigur ca niciodata nu sunt dependenta. De nimic. I’m a control freak. Oricand ceva nociv tinde sa se transforme in dependenta (oameni inclusiv) renunt. Tigarile n-au fost niciodata o problema, insa imi faceau pofta. Am renuntat complet dupa o raceala crunta, care nu ma lasa sa ma ridic din pat. Am tras vreo doua tigari atunci si mi s-a facut rau de la gustul amar. Imi era lehamite sa mai fumez. Ce sa va spun, imbolnaviti-va, ca sa lasati de fumat.
In Romania, la fiecare 4 ore este diagnosticata o femeie cu cancer pulmonar si tot la fiecare 4 ore moare o alta de acelasi cancer:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/11/22/cancerul-la-romani/
De acum, sa mergi pe principiul lui Dali: „I don’t do drugs, I am drugs”
Ooo, da, as vrea sa am nebunia lui Dali :). I’m working on it 😛
Foarte bine ! felicitari . Sper sa te ti cat mai mult de nedependenta de fumat. E u am reusit maxim 42 de zile si inca astept un premiu ..asta a fost acum 3 ani . Cu ceva curaj strans acum dupa postul tau cred ca o sa incerc si eu . Multa sanatate de acum incolo si dinti si ten frumos , plus ceva bani de buzunar in plus !
Premiul va fi si la tine, mai multi bani de cheltuaiala! Asa ca, acorda-ti premiul! 🙂 Bafta!