La ziua lui Augustin Lazăr, Procuror General, au dat going 1.700 şi interested 7.600. Au venit vreo 500, in schimburi de câte 100.
Ăştia 100 păreau la coadă la o budă de pe Autostrada Soarelu în mijloc de iulie. Săreau de pe un picior pe altul, se mai cutremurau, mai săreau şi-şi mai încrucişau picioarele din când în când. De ziua lui Augustin Lazăr, Procuror General, vântul a intrat prin fiecare gaică şi prin fiecare dinte scos de la fermoar.
Eram 100 de ameţiti în bătaia vântului din Piaţa Victoriei şi cu toţii speram că vom fi mai mulţi. Fiecare nou-venit la petrecere se uita în stânga, se uita în dreapta, se uita la telefon… o fi ajuns prea devreme? o fi ajuns prea târziu?
Cu o zi înainte de ziua lui Augustin Lazăr, Procuror General, Tudorel Toader, Ministrul Justiţiei, şi-a arătat limita ticăloşiei: a venit din concediu ca să ceară revocarea lui Augustin din funcţia de Procuror General al României.
Ne-am înfuriat rău online, dar am cam dat pas unui borefest în Piaţa Victoriei.
Oamenii strigau rar, aşa că se iveşte un nene cu iniţiativă, un fel de administrator de bloc. Ia o portavoce, dar nu-i funcţiona. Puteai înţelege că e ceva cu justiţia şi încă ceva că nu vom permite şi vom lupta. Noi, 100 de ameţiţi zgribuliţi, care făceau ture de Piaţa ca să mai uite de frig. Când pe Guvern, când pe bloc se mai proiecta din laser, la fel de tremurat ca noi: „Tudorel, Slugărel„ori „Tudorel, demisia!”. Tudorel era în concediu.
Portavocea s-a reparat, iar domnul a anunţat că e ziua lui Augustin Lazăr şi ar trebui să-i cântam „La mulţi ani”. Vreo 20 de voci au început: Mulţi ani trăiaaaaascăăăă, mulţi ani trăiascăăăăă, laaaaaa muuuuulţi aaaaani! Cine să trăiască? Cine să trăiască…. Şi s-au sugrumat vocile, căci nu se cade să-i zicem procurorului pe numele mic.
Pe 25 octombrie am fost la ziua lui Augustin Lazăr şi la parastasu’ Procurorului General.
