Aţi stat vreodată la masă cu un cuplu care se ceartă? Care-şi urlă din plămâni? Eu da. Uneori intervii, dar de cele mai multe ori îţi vezi de treabă, ţii capul în jos, ca şi cum ai fi fost mustrat de-un părinte, dar tragi cu ochiul pe sub gene. Mesteci meticulos şi tai fiecare bucată atent, să nu faci zgomot. Nu te ridici, nu mişti. În cameră e un monstru care creşte, se umflă şi se hrăneşte cu mizeriile vărsate într-un meci de pase.
La fel te simţi urmărindu-i pe Nicole şi pe Charlie în Marriage Story, la finalul relaţiei lor. E atât de bine jucat şi scris, încât ajungi să îi cunoşti ca şi cum ar fi prietenii tăi buni. Doar că acum eşti în fiecare cameră, la fiecare masă, devii musca pe perete. Atât regizorul, Noah Baumbach, cât şi Scarlett Johansson au trecut prin divorţuri, iar povestitul din experienţă se miroase.
Actorul Adam Driver (Charlie) spune într-un interviu la The Late Show că Marriage Story e un film pentru orice persoană care a trecut printr-o relaţie de dragoste (ori de drag) ce s-a transformat în altceva, altceva neaşteptat. Când ajungi să cunoşti pe cineva „la nivel molecular”, despărţirea este un şoc.
Când e şi un copil la mijloc, nu te desparţi de un om. Te desparţi de casa pe care o cunoşti, de familie, de prieteni comuni, de orice însemna viaţa ta înainte, iar copilul devine un bun comun. Nicole îi spune mamei ei: „Nu mai poţi fi prietenă cu Charlie, noi divorţăm!”. Scena e în trailer. În relaţiile între oameni apar uneori astfel de probleme, pe care ai vrea ca un matematician genial să le poată rezolva după ce umple vreo 3 table. Nu există.
Tot cunoaşterea la nivel molecular, de care vorbea Adam Driver mai devreme, naşte armele pe care le poţi folosi în divorţ. Căci ştii toate defectele, toate ticurile, necunoaşterile şi fricile. Le ţii pitite în schimbul intimităţii, al ţinutului de mână, al vorbitului până la 2 dimineaţa despre nimicuri. Marriage Story intră fără milă în cel mai putred moment din moartea unei relaţii, să-i zicem răsturnarea basculantei de rahat. După ce vă veţi uita la film, veţi şti care e CEARTA. Iar Adam Driver merită clar un Oscar pentru cel mai bun actor.
Pentru Noah Baumbach pare un film-terapie, o autobiografie şi, în acelaşi timp, un mare act de curaj. Furia-ţi dă puteri şi, de multe ori, scoate ce-i mai bun din oameni, iar acum a scos Marriage Story, ceea ce unii spun ca ar fi Noah’s Magnum Opus. Mă înclin în faţa lui Baumbach pentru felul în care a echilibrat personajele: în niciun moment nu pare că unul dintre soţi e mai bun ca celălalt ori mai vinovat decât celălalt. Amândoi sunt călăii şi victimele unui război pe care l-au alimentat cu neştiinţă. În acelaşi timp, având tastatura în mână, a permis o moarte demnă relaţiei, deşi i-a prezentat cele mai josnice momente.
Marriage Story este o combinatie intre nostalgia şi intimitatea din „La La Land„, conversaţiile din „Before Sunrise” şi alunecarea spre ură şi lupta pentru un copil din „Kramer vs. Kramer„.
La final, vă las cu Jordan Peterson. Cam fatalist omul pentru gusturile mele, dar practic şi eu dusul la extrem pentru a demonstra un punct de vedere.
Marriage Story este pe Netflix, accesibil tuturor.
Enjoy şi gândiţi-vă foarte înaite să răsturnaţi basculanta aia.
