După regizorul Christopher Nolan, Al Treilea Război Mondial nu va porni din cauza vreunei pandemii ori a unei lupte pentru resurse, ci națiunile se vor război pentru puterea de a controla timpul. Mai exact, șeful la planetă va fi cel ce va deține mașinăriile și puterea de a circula înainte și înapoi prin timp. O teorie validă într-un univers Sci-Fi… doar că felul în care e executată în Tenet îți dă stări de vertij.
Lui Nolan nu-i place timpul liniar și pace. Nu a fost niciodată de acord cu acest concept, iar universurile paralele în care timpul este un element fluid sunt o temă recurentă în filmele lui. Nici măcar în Dunkirk (2017), film bazat pe fapte istorice, nu a putut urma un fir narativ obișnuit. El vrea plot-uri, subplot-uri și întortocheală. Ideea de a avea noaptea după zi e so last season.
Nu, titlul nu este răutăcios, e chiar citatului unui personaj din film, când concluzionează ce înseamnă time travelling în viziunea Nolaneză – într-un univers paralel în care te întorci spre un anumit moment din timp, totul e reversed. Tu circuli în direcția opusă a tot ceea ce se întâmplă în jur. Practic, e ca și cum te-ai pișa contra vântului.
Doar în logica Tenet o clădire putea să explodeze, să se reconstruiască și să mai explodeze o dată. The inception of bang bang and explosions. Astfel, pentru mine, Nolan e doar un Michael Bay (Transformers) un pic mai smart. Are două filme care mi-au plăcut: Inception (2010) și The Prestige (2006). Atât. Dacă scenariul e complicat nu e neapărat complex sau mind blowing.
Tenet a fost primul film văzut la cinema după lockdown. Am fost la IMAX în AFI Cotroceni și experiența a fost decentă. Mall-ul nu e foarte aglomerat, la cinema se păstrează distanța și se stă cu mască. Locurile nu se pot cumpăra unul lângă altul, dar în cinema nu te mută nimeni și oamenii care se cunosc stau lipiți.
