Să ne trezim devreme, ca să prindem parcare, să închiriem repede echipamentele, că se termină alea bune, să luăm repede pass, ca să ajungem repede în vârful pârtiei, să ne dăm repede, până nu se fac dâmburi. Repede, repede, repede! Hai! Hai! Hai! Cum traversezi pârtia asta pe orizontală şi de ce dracului este muzica aşa de tare?
Ca neiniţiat pe o pârtie de schi, experienţa primei zile poate fi psihedelică. E o subcultură cu ritualuri propii, reguli pe care nu ai voie să nu le ştii, îmbrăcăminte stridentă, băutură tare şi muzică de club.
Bine aţi venit la Transalpina Ski Resort! Sună capitalist, dar a pornit de la un plan socialist. Prin ’72, Ceauşescu visa ca Olimpiada de Iarnă 2010 să se organizeze în România. Se doreau mai multe pârtii pe malul Lacului Vidra, multe clădiri au ramas în paragină. Iniţial numită Puru, pârtia din staţiunea Voineasa e singurul vis comunist împlinit.
Deşi puţin haotic în prima zi, e cel mai bun loc pentru un începător. Logistica (oricum de coşmar a sporturilor de iarnă) e cât de cât pusă la punct şi vei găsi monitori care chiar au răbdare cu tine. Eu, la 33 de ani, am reuşit să mă dau singură după 3 zile de învăţare. Poţi şi tu!
1. CE PÂRTIE DIN ROMÂNIA ARE MILĂ CU ÎNCEPĂTORII?
Recomand cu toată încrederea Voineasa.
Prin 2015 am fost în Azuga şi nu recomand deloc să începeţi acolo. Pârtia Azuga e prea abruptă, iar ăsta nu e cel mai mare dezavantaj. Pur şi simplu nu poţi intra, ca începător, pe pârtie din cauza lipsei scărilor. Când îţi pui pentru prima dată clăparii în picioare, orice mică pantă, chiar şi de 20 de cm devine un chin. Iar dacă e şi îngheţată, cum e în Azuga, te întrebi ce cauţi în viaţa ta…
De ce Voineasa:
- Grupă de monitori autorizaţi. E important să-ţi fie alături un om care ştie cum să începi şi care-s paşii următori în evoluţia ta sănătoasă.
În Azuga, în 2015, a încercat să mă înveţe un nene, pe la 70 de ani, pe care l-am găsit aiurea pe pârtie. Era pasionat de schi şi de munte, îi lipseau câteva degete şi o parte din nas… părea că din cauza degerăturilor, însă nu era cel mai bun profesor. Vrei autorizaţi, programare, bon de casă şi toate legalele.
- Cu ajutorul monitorilor vei merge pe o pârtie de antrenament, unde vei urca pe bandă
- Au o pârtie mică, unde te poţi desfăşura ca începător
- Nu e foarte aglomerat, căci e mai departe de Bucureşti
- E mai ieftin decât pe alte pârtii din România
Am înţeles de la prietenii mai experimentaţi că şi pârtia Bradu e ok. Şi-n Austria cică e mult mai bine, dar eu zic să keep it local până te lămureşti dacă te coafează.
3. ÎN CE PERIOADĂ SĂ MERGI PENTRU A ÎNVĂŢA
Pentru mine a fost ideală luna februarie. Am găsit zăpadă şi a fost suficient de cald. Nu vrei să suferi de frig, să ningă tare sau să fie ceaţă.
Alege cel puţin 3 zile: weekend + luni sau alte zile ale săptămânii în care nu e aglomerat. O combinaţie proastă ar fi vineri + weekend.
3. NU INVESTI ÎN ECHIPAMENT. ÎNCHIRIAZĂ!
Nu merge pe pârtie în blugi, dar nici nu te apuca de cumpărat echipament. Nişte haine cu care mergi de obicei la munte sunt ok în primele zile.
La Voineasa, ski + clăpari + beţe te costau 40 lei/zi. Mai plăteai 10 lei pe cască şi e obligatoriu să o ai, căci se moare pe pârtie.
În alte staţiuni din zona Predeal am înţeles că ar costa 60 lei/zi.
4. ÎNCEPE CU UN MONITOR, NU CU PRIETENII!
Prietenii, deşi foarte bine intenţionaţi, vor sădi în tine frustrare. Majoritatea au învăţat să schieze de mici şi nu ştiu ce înseamnă să nu poţi sta pe două platforme de lemn care alunecă în toate direcţiile.
Sâmbătă mi-am pus schiurile în picioare, alături de un prieten. În prima fracţiune de secundă am alunecat cu spatele în primul gard… şi nici nu reuşeam să mă ridic ori să-mi dau jos din picioare mizeriile, căci e mai greu cu mâna liberă. Nu ştiam care-i rolul canturilor, nici cum să încrucişez schiurile ca să frânez.
- La Voineasa monitorul te costă 80/zi. Best spent 240 lei, având în vedere că am reuşit, în sfârşit să mă dau singură pe pârtie.
- Ia-ţi o ora pe zi, căci nu vei avea energie pentru mai multe ore şi vei plăti degeaba.
- Dacă eşti lemn, media pentru a învăţa este cam de 3 zile. O oră cu monitor şi alte două în care să exersezi singur.
- Fii punctual şi prinde cât mai mult, căci când ceasul sună de fix, eşti singur din nou.
5. NU ÎNCEPE CU PRIETENII, DAR ŢINE-I APROAPE!
Ca începător, vei avea activitate de schior cam 3 ore: o oră cu monitor şi 2 ore de exerciţii. În rest, vei sta, căci vei fi obosit sau nu vei avea curaj.
Ai nevoie de prieteni care să stea cu tine, să te încurajeze şi să te sfătuiască. Mai ai nevoie de prieteni care să fie alături de tine când exersezi, în caz că alunci aiurea şi nu mai poţi.
6. CE VEI ÎNVĂŢA ÎN 3 ZILE LA VOINEASA (CU MONITOR)
ZIUA 1: inveţi să-ţi ţii echilibrul pe schiuri, să aluneci în plug şi să faci mici viraje
- ce sunt canturile schiurilor şi cum ele te ajută să te opreşti din alunecare.
- să stai pe schiuri pe o suprafaţă plană. Cea mai plană! Crede-mă, o diferenţă de nivel de 10-15 cm te va duce în vale.
Vei vedea, brusc, pârtia ca o sumă de văi de mici dimensiuni. Va fi mizerabil să descoperi că ai un şanţ la stânga şi unul în spate. Un schior experimentat habar nu are de aceste mici „diferenţe de nivel”. Aşa cum nici un alergător experimentat nu simte dealul mic din parcul Kiseleff.
- să înaintezi prin alunecare, pas cu pas, pe o suprafaţă plană.
- ce este ‘plugul’ (hai că de plug ai auzit) şi cum se face pe o suprafaţă plană.
Nu înveţi asta în prima zi, dar vei vedea că plugul este cel care face şi desface in schi. Îţi controlează viteza şi te ajută să faci virajele.
- cum să cazi, ca să nu-ţi prinzi mâna sub tine şi cum să te ridici. Aş zice că ăsta e un exerciţiu în sine: să fii master la căzături. Vor fi parte din viaţa ta de începător
- cum să urci pârtia pe canturile schiurilor, perpendicular pe linia care duce în vale. Cea mai obositoare parte la început.
- cum să te deplasezi pe pârtie astfel încât să ramâi în plug, indiferent de poziţie şi să nu aluneci mereu la vale. Schiurile tale trebuie să păstreze mereu un unghi cam de 30-35 de grade la unul dintre capete.
- cum să faci două-trei viraje pe o vale scurtă şi cu inclinaţie mică. Pe stânga şi pe dreapta.
***
ZIUA 2: înveţi să controlezi virajele, să frânezi şi să controlezi viteza
Cea mai grea parte la început este urcatul în vârful unei văi (cât de mici), pentru ca apoi să exersezi coborârea dreaptă în plug şi coborârea în viraje, tot din plug. Pentru că metoda simplă de urcare automată nu te aduce unde trebuie (telegondola), iar metoda grea de urcare automată (teleschiul) necesită skill.
La Voineasa, urcatul se face, în general, cu telegondola, teleschi sau pe bandă, în ordine, în funcţie de dificultatea pârtiei în vârful căreia vei ajunge. Telegondola este simplă, dar te aduce în vârful pârtiei de profesionişti, pe teleschi e greu să te urci la început, iar pe bandă ai acces doar cu monitor.
- scapi de urcatul pe cantul schiurilor şi urci pe bandă. Dumnezeu!!!!
- exersezi virajele din plug şi înveţi cum să-ţi muţi greutatea de pe un picior pe altul
- înveţi să frânezi
- înveţi să controlezi, cât de cât, viteza
- înveţi să direcţionezi schiurile acolo unde vrei tu să ajungi, nu în gard
- poţi deja să mergi pe o suprafaţă plană, picioarele nu-ţi mai pleacă în toate direcţiile
***
ZIUA 3: te dai pe pârtia de începători şi înveţi să urci cu teleschiul
În a treia zi începe să nu mai fie 100% chin şi să-şi facă loc 30% plăcere. Descoperi o linişte necunoscută, cea de pe teleschi, în alunecare, când altă forţă te împinge la deal, iar tu, pentru 5 minute, te poţi bucura de adierile de vânt, de munţii şi pădurile care te înconjoară acolo sus. Sus te aşteaptă o vedere de vis peste Lacul Vidra. Atunci îţi spui că… despre asta trebuie să fie, deşi ştii că e despre viteză, alunecare, adrenalină şi alte nebunii.
Feeria începe însă cu a fi pe fază când trebuie să îţi bagi, citez, „între craci” un fel de frisbee prins de o bară prin care trece un elastic. Acesta este teleschiul. O învenţie bună… care fură demnitatea multor schiori începători, dar şi mai multor boarderi de diferite niveluri.
- înveţi să urci pe teleschi. Un skill în sine şi un motiv să începi cu schiurile, nu cu board-ul. Nimic nu e simplu în viaţă!
La teleschi, ai două provocări: să ţi-l bagi între craci fără să te laşi ciuciulica (adică pe vine – în traducere din moldovenească), deşi natural îţi vine să te aşezi, şi să găseşti momentul potrivit să cobori suficient de târziu cât să nu fie vale în spatele tău şi suficient de devreme cât omul din spatele tău să nu-ţi trimită în cap frisbee-ul său. E o artă! Putem face un post separat doar despre asta.
- cobori de pe o pârtie măricică, în viraje, tot din plug
- înveţi să-ţi controlezi viteza, dar tot cât de cât… căci asta vei perfecţiona în timp
- cazi... nu cazi corect, evident. Important e să fii cu schiurile în vale când încerci să te ridici. Dacă nu reuşeşti să te ridici pe schiuri, le dai jos şi, odata ce eşti în două, le pui din nou în picioare.
- reuşeşti să te dai singur. Da, pe teleschi, pe pârtie şi până jos fără să cazi ori să loveşti un copi. Iar asta, dragii mei, la 33 de ani, e una dintre cele mai mari reuşite.
***
În 3 zile NU vei învăţa, la 33 de ani, să faci virajele cu schiurile în paralel, nu vei prinde viteză mare, nu te vei da pe pârtia mare… căci e posibil să mori sau să te accidentezi grav.
Spre deosebire de bicicleta, role, inot etc, la schi există un pericol mare de accidentare chiar şi în zonele pentru începători. Eşti în pantă, aluneci şi poţi prinde câteva zeci de km pe oră. Fii neprost când vine vorba de integritatea ta fizică!
7. AI RĂBDARE CU TINE! EŞTI ÎNTR-O LUME NOUĂ
Este greu. Ce zic eu… este un chin pentru un adult. Te va lovi o lume plină de reguli, pe are nu o înţelegi şi te va frustra propriul corp care nu va răspunde la comenzi. Dar se poate!
Eşti un copil care învaţă să meargă.
Va trebui să înţelegi care-i rolul fiecărei piese din echipament, să inveţi să le foloseşti şi să nu le pierzi/distrugi. E partea cea mai grea, dar nu singura.
- clăpari au sistem propriu de închidere şi sunt foarte incomozi
- schiurile, mai lungi sau mai scurte în funcţie de experienţă şi greutate
- beţele
- casca, ochelarii, cu sau fără mănuşi
Va trebui să întelegi logistica de pe pârtie
- parcarea, care trebuie să fie aproape, ca să nu mergi mult în incomodul echipament
- zonele de închiriere echipamente
- pass-urile care trebuie cumpărate după numarul de coborâri
- cum funcţionează telegondola, teleschiul, telescaunul, banda care te ajută să urci
- cozile de la telegondola, teleschi, cumparare pass etc.
- băutul de jagermeister ori alte shot-uri care te încălzesc şi-ţi dau curaj
- cum şi unde mănânci, bei, te odihneşti la barurile apres-schi
- dusul la toaleta in clapari… o reala provocare
Schiatul nu este ieftin şi va costa chiar mai mult un începător. Un calcul pe 3 zile:
- vei plăti transport, cazare şi masă (aprox. 600 lei)
- inchirierea echipamentului (aprox. 120 lei)
- pass-ul pe partie (aprox. 150 lei)
- monitor (aprox. 240 lei)
Este o lume care-şi selectează foarte bine cetăţenii, prin metode simple: preţ, condiţie fizică, apetit pentru risc, rezistenţă, nivel de skill, stil vestimentar. Te gândeşti dacă nu cumva middle-class-ul s-a gândit cândva că şi-ar dori nişte spaţii doar ale lor şi au inventat pârtiile de schi.
Printre boarderii cool şi fetele machiate ca de club, s-ar putea să-ţi găseşti locul. Fii pregătit de viteză, repezeală şi o muzică dată atât de tare, că nu-ţi vei auzi gândurile.
La final, s-ar putea să te întrebi: schiatul este un sport sau un party?
