Viaţa mea şi a multora dintre voi s-a petrecut în jurul blocului, în ultimele 2 luni. Cea mai lungă distanţă parcursă a fost de acasă până la supermarket. Chiar dacă ne mai distrăm la ceas de seară cu câte un cântec de armată (vezi Hai liberare – Fata Morgana), nevoia de a ne lua câmpii devine acută. Cel puţin la mine.
Nu pentru integritate mintală, dar pentru siguranţa tuturor, rămânem în casă şi găsim alte fugi. În fiecare zi, pe pagina de facebook Fata simplă de la ţară, postez o recomandare de film, #unfilmpezi. Săptămâna asta a fost a filmelor despre libertate. În toate formele ei.
Libertatea pe care o simţi când pleci de acasă (Kings of Summer, Into the Wild) sau când renunţi la prejudecăţi şi îţi dai voie să aluneci spre păcat ori idei noi (Ida, Dead Poets Society, Mona Lisa Smile). Infinita libertate pe o ai în mintea ta (Le scaphandre et le papillon) ori pe care ţi-o oferă democraţia (Good bye, Lenin!).
The Kings of Summer (2013)
Why Live When You Can Rule! 3 adoloescenţi sau…2 cu un apendice foarte funny (Biaggio) fug în pădure pentru a scăpa de părinţi. Îşi fac o casă a lor, dar şi un plan prin care să-şi explice dispariţia.
O drăgălăşenie de film, un coming of age prin experienţe mai ales pozitive, nu precum Gheorghiţă din Baltagul. Libertatea ca fugă.
⬆️IMDb 7.1
⬆️Rotten Tomatoes 75%
Ida (2013)
Ida este un film polonez despre eliberarea de prejudecăţi şi canoane. A câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin în 2015, când a fost şi nominalizat pentru cea mai bună cinematografie.
Este dominat de cuplul Ida, o tânără călugăriţă, şi Wanda, mătuşa ei. Sfânta şi curva. Fata cuminte, umilă, care se roaga şi-şi pleacă privirea versus femeia cinică, agresivă, dependentă, pentru care nu exista Dumnezeu. Antagonismul celor două aduce notele de umor necesare unui film extrem de emoţionant.
În 2014, la Ida, a fost prima dată când m-am dus singură la cinema. La Cinema Elvire Popesco, în primele rânduri, pe mijloc. A fost şi asta o formă de libertate şi eliberare.
⬆️IMDb 7.4
⬆️Rotten Tomatoes 96%
Into the Wild (2007)
Când o să aveţi chef vreodată să vă luaţi câmpii şi să plecaţi în lume, aruncaţi o privire peste Into the Wild. Filmul e pe Netflix.
Povestea adevărată a lui Chris McCandless şi a drumului său spre Alaska continuă seria #FilmeDespreLibertate. Chris renunţă la viaţa lui confortabilă de acasă şi pleacă într-o călătorie în care descoperă lumea, natura şi pe sine. Locuieşte în rulotă, face autostopul şi are multe alte experienţe la care unii dintre noi visează cu ochii deschişi.
⬆️IMDb 8.1
⬆️Rotten Tomatoes 83%
Dead Poets Society (1989)
Să te urci pe masă, să schimbi regulile, atunci când ele strâng spiritul, să îndrăzneşti, să strigi, să devii mai mult, să înţelegi care sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă. Despre asta e Dead Poets Society şi de aceea face parte din seria #FilmeDespreLibertate.
La moartea lui Robin Williams, internetul scria „Oh, Captain, my Captain”, replică împrumutată din acest film.
Williams joacă rolul profesorului John Keating, care le povesteşte elevilor dintr-o şcoală de băieţi despre un club select, The Dead Poets Society, şi îi învaţă să privească viaţa diferit, prin filtrul poeziei.
⬆️IMDb 8.1
⬆️Rotten Tomatoes 84%
Mona Lisa Smile (2003)
Fără să fie cel mai bun film de pe planetă, Mona Lisa Smile (2003) transmite un mesaj despre ce înseamnă, ca femeie a anilor ’50, să nu te conformezi regulilor şi tradiţiilor.
La fel ca profesorul jucat de Robin Williams în Dead Poets Society, în Mona Lisa Smile, Julia Roberts joacă rolul unei profesoare care vrea să schimbe mentalităţi prin artă.
Wellesley este un prestigios colegiu de fete, dar care nu le educă pentru a deveni viitori leaderi în domeniile lor, ci pentru a deveni soţiile viitorilor leaderi. Katherine Ann Watson vine să le arate studentelor cum să iasă de sub norma socială şi să fie mai mult decât neveste casnice.
Chiar dacă nu este considerat un film de top ori realist, cred că Mona Lisa Smile are un cast puternic, personaje bine definite şi prezintă suficient de detaliat problemele sociale ale anilor ’50. De la nevasta convinsă până la amantă, ai toate modelele de femeie ce ar fi putut ocupa tablou clasei de sus a acelor vremuri.
⬆️IMDb 6.5
⬇️Rotten Tomatoes 34%
Le Scaphandre et le Papillon (2007)
Povestea adevărată a lui Jean-Dominique Bauby, editor Elle, care în urma unui atac cerebral a rămas complet paralizat. Imaginaţia este fluturele care-l eliberează pe Jean şi-l ajută să călătorească deşi propriul trup a devenit o povară.
Deşi îşi mai poate mişca doar un ochi, Bauby reuşeşte, cu ajutorul unei asistente, să comunice şi să scrie cartea care stă la baza scenariului acestui film.
Nominalizat la 4 premii Oscar în 2008: Best Achievement in Directing, Best Writing, Adapted Screenplay, Best Achievement in Cinematography şi Best Achievement in Film Editing. Câştigător la Globurile de Aur, Cannes şi BAFTA.
Dacă o să vă placă povestea, zic că are rost să vă uitaţi şi la The Sea Inside (2004).
⬆️IMDb 8
⬆️Rotten Tomatoes 94%
Good Bye Lenin! (2003)
Din seria #FilmeDespreLibertate nu putea lipsi momentul ’89, an care a eliberat Europa de Est de sub comunism.
Umplem acest gol cu o comedie minunată, Good Bye Lenin! (2003).
La căderea zidului Berlinului, Alex (genialul Daniel Brühl) intră în conflict cu autorităţile. Când mama lui vede scena, are un şoc, leşină şi intră în comă.
Lumea nouă a capitalismului preia peisajul urban, dar mama lui Alex nu ajunge să o cunoască cât stă în spital. Când îşi revine, pentru a o proteja de un eventual nou şoc ce i-ar fi fatal, Alex se străduieşte să păstreze aparenţa comunismului.
⬆️IMDb 8
⬆️Rotten Tomatoes 94%
Enjoy şi nu uitaţi că aveţi mereu libertatea să fiţi liberi. E mereu o chestiune de alegeri.
