Am plecat cu pătura 2m/2m în bagajul de mână, pe ruta București-Cluj, ca să nu-mi dârdâie duligile la nopțile de TIFF.19. Da, nopțile, căci filmele se vedeau doar de la 21:30, când se lăsa seara peste Cluj-Napoca, sau după 0:00 sub clar de lună și sub avioanele Wizz.
Sufletul se ține cald cu cinema, dar picioarele au nevoie de păturici. Totul ridicat la puterea X cafele plus somnicul de prânz, ca să stea pleopele treze.
Totuși, Coffee & Păturici nu e la fel de cool ca un Coffee & Cigarettes de Jarmusch. Dacă adaugi masca, servețelele și dezinfectantul, pare mai degrabă ca progamul unei mămici grijulii pentru un bebeluș cafegiu:
- început de zi și cafea
- plimbări prin Cluj și cafea
- somn de prânz
- trezit, cină și cafea
- pregătit desaga de film cu mască, pătură, hanorac, apă, snacks etc.
- două filme/zi dinainte alese, ca să nu pierzi biletele
Mi-au lipsit spontanul și zarva. Mi-au mai lipsit oamenii cu care puteai începe o vorbă din neant. Oricât am insista noi că nu se zice „distanțare socială”, ci „distanțare fizică”, e bine să fii suficient de aproape cât să poți măcar aplica o bătaie pe umăr, dacă nu o îmbrățisare.
Dar cu toate dorurile față de ce a fost și nu a putut să mai fie, TIFF.19 ne-a arătat că ne putem adapta și, în dulcele stil românesc, mereu ne descurcăm noi cumva. A fost o luminița de la capătul proiectorului. 45.000 de suflete au servit filme în timpul festivalului și mai pot servi și-n București, pe Calea Victoriei, până pe 27 septembrie. O parte dintre filme vor mai fi și online, până mâine, 16 august, pe TIFF Unlimited.
Am avut norocul să văd Babyteeth, filmul care a câștigat TIFF.19.Ca regulă de bază în alegerea filmelor, când lista lungă de posibilități vă dă un atac de panică, țineți cont de recomandările directorului artistic al unui festival. Vă face viața mai simplă.
Cam așa s-au văzut de la mine 5 filme în cele 3 zile și 3 nopți de TIFF.19. Pe pagina de Facebook Fata Simplă de la Țară o să mai postez, ca parte din seria #unfilmpezi, recenzii și pentru alte filme din festival.
Babyteeth (2019)
„Râs cu plâns/ Balegă de mânz!” Aşa am început TIFF.19. Asta e o poezioară pe care o știu de când eram mică și pe care mi-o spuneau ai mei când voiau să mă scoată din bocet și să-mi aducă în obraji un mic zâmbet. Cam așa ieși și de la filmu ăsta, o balegă de mânz… căci te trece prin toți fiorii.
Milla nu stă tare bine la capitolul sănătate și, dacă ar fi să te iei după norme, nu pare nici foarte sănătoasă la cap. Se îndrăgostește de traficantul de droguri pe nume Moses (sau Moise în română), iar ăsta nu e tocmai visul părinților ei.
Babyteeth este mai ales o poveste de dragoste, iar potriveala și joaca dintre Milla și Moise îți vor încălzi inima, însă drama familiei Millei ți-o vor rupe în două.
Cam cât de mult mai poți trăi când știi că ți-a mai rămas doar puțin. Oricât de mult ai curaj ar zice Milla. Să-ți amintești ori de câte ori ți s-a lipit fundul de canapea că viața trebuie luată în piept.
Babyteeth e o variantă mai funny și mai puțin cheesy pentru The Fault in our Stars sau A Walk to Remember.
⬆️IMDb 7.1 ⬆️Rotten Tomatoes 88%
Corpus Christi (2019)
Nu ai fost la TIFF.19 dacă nu ai văzut un film în Piața Unirii. Am prins Corpus Christi (2019) pe ecranul mare din piață, o experiență cinematografică „înălțătoare”.
Propunerea Poloniei la Oscar 2020, Corpus Christi e despre transformarea unui tânăr infractor, Daniel, în preot şi felul în care el aduce speranță într-un mic orăşel în care începe, fraudulos, să țină slujbe.
Un film despre har şi despre nevoia de a vindeca sufletul. Dincolo de imaginea pe care biserica şi-a creat-o în lume, preotul rămâne psihoterapeutul micilor comunități şi spovedania un fel de eliberare ca-n şedințele de terapie.
⬆️IMDb 7.7 ⬆️Rotten Tomatoes 97%
August Virgin (2019)
Am vrut să văd ce fac şi alte femei de 30 de ani în soarele prea fierbinte de august, aşa că am ales să-i dau filmului spaniol August Virgin (2019) o noapte de TIFF.19. L-am văzut chiar în curte la Episcopia Unitariană, de la 0:00.
Deşi toți madrilenii părăsesc oraşul, Eva închiriază un apartament luminos, dar fără aer condiționat, pentru a-şi petrece luna august. Cunoaşte oameni noi şi experimentează. Eva nu are un plan, dar îndrăzneşte, ia decizii spontane şi curajoase. Face primul pas. Viața ei în august porneşte de la o foaie albă, imaculată, singura ei legătura cu trecutul, Sofia, apare de nevoie în această lună nouă.
Filmul e luminos, are sensibiltate şi culoare. Aş vrea să spun că e despre feminitate, dar Eva nu e deloc genul meu de femeie. Mă enervează exagerările spre spiritualitate, nesiguranța şi sentimentul ăsta de pierdere totală vecină cu misticul.
Dacă vrem o schimbare asupra felului în care sunt percepute femeile ar trebui să fim mai atenți şi la cum le portretizăm. Ori mie Eva mi se pare rătăcită şi neterminată ca persoană. La fel ca filmul August Virgin.
⬆️IMDb 6.7 ⬆️Rotten Tomatoes 100%
Come to Daddy (2019)
Despre Pădurea Hoia din Cluj-Napoca se zice că ar fi bântuită, aşa că e locul tocmai bun pentru filmele din secțiunea „Lună plină” de la TIFF.19 – thriller sau horror.
Cu țânțarii părând licurici în lumina proiectorului, m-am uitat la comedia horror Come to Daddy (2019).
Elijah Wood cu ochii lui albaştri şi blânzi joacă rolul lui Norval Greenwood, un tânăr de 30 de ani care călătoreşte până la o îndepărtată casă pe malul mării pentru a-şi reîntâlni tatăl.
Bufnetele de râs taie scenele mai sângeroase, iar filmul reuşeşte să construiască o fărâmă de suspans. Totuşi, Come to Daddy e o comedie horror şi trebuie tratată cu o dispoziție veselă. Este filmat impecabil, la malul mării, cu peisaje mult mai serene decât sufletele protagoniştilor.
⬆️IMDb 6 ⬆️Rotten Tomatoes 86%
Crash (1996)
Am încheiat filmele TIFF.19 sub clar de lună, în răcoarea Pădurii Hoia, cu Crash (1996). N-aș zice că cel mai bun mod de vizonare ar fi înfolit în pătură și cu gluga honoracului trasă pe frunte. Dar eu așa am înțepenit în scaun.
Crash (1996) e genul de film la care nu prea se cuvine să-ți miști mâinile pe sub pătura, căci ai putea fi judecat. Filmul are iz de 90s porn, dar pentru că suntem cinefili o să-i spune #cinemaerotica. Deborah Kara Unger contribuie destul de mult la acest iz.
După un accident de mașină, un producător de film descoperă o subcultură în care un grup de oameni sunt excitați de accidente de mașini, caroserii și viteză. Până la Cronenberg probabil n-ai fi găsit nimic sexy în periile care se mișcă circular, în spălătorie, ca să-ți curețe mașina.
Dar dincolo de câteva experiențe ce ar putea fi înțelese de un muritor (adrenalina și tot felul de alte substanțe ce se pompează în corp în timpul unui orgasm și într-o situație de pericol), un accident de mașină rămâne un suicide mission.
De altfel, există un TED Talk () în care Crash este dat ca exemplu pentru a defini psihopații.
Cu toate acestea, ceea ce a făcut Cronenberg este o iluzie, un act al imaginației. Și-a construit propria fantezie, care, pe mine cel puțin, tre’ să recunosc că m-a mișcat.
Crash (1996) e un altfel de film, 18+, pe care ar fi bine să nu-l vezi infolit până în gât cu diverse materiale, nici singur.
⬆️IMDb 6.4 ⬆️Rotten Tomatoes 59%
Dar TIFF.19 n-a fost doar despre filme, ci și despre muzică bună, alături de Ktah, dealer-ul meu de playlist-uri pe Spotify. Playlist-uri care păreau să fie și-ntr-un loc fabulos din Cluj-Napoca, Cuib, pe care vi-l recomand la ceas de seară.
We had our own little #cinemaparaDISCO. Deocamdată hashtag, cândva poate cârciumă pentru oamenii obsedați de filme și muzică.
În încheiere, o piesă:
