Pentru unii oameni timpul pare că s-a expandat, că a căpătat noi dimensiuni. Că timpul a primit mai mult timp. S-o fi descoperit ziua de 36 de ore? La mine viaţa se desfăşoară aproape la fel.
S-au întâmplat, totuşi, câteva lucruri remarcabile:
🥣Ai mai multă grijă de o ciorbă
Am descoperit viaţa cu veciinii mei. Când nu o face „cretină” sau „nebună” pe gagică-sa, un băieţaş din scara de vizavi ascultă, cu boxa pe pervaz (căci cum altfel), hip-hop old school, balade sau nişte Frank Sinatra. Am apreciat şi un Nature Boy la un moment dat. Zilele trecute se certau pentru că el stătea prea mult să facă o ciorbă. Cred că „lasă-mă în p**a mea” s-a auzit de vreo 30 de ori. No body count. Îi cunosc toate trăirile înterioare, având în vedere că muzica este o oglindă a sufletului, şi vă pot spune că el e borfaş de cartier, pe stil vechi. Băiatu e bine trecut de 40 de ani, dar a păstrat vie nostalgia anilor de după blocuri.
💽Pică serverele artiştilor
Avem idei de activităţi online, de parcă urmează un an sabatic. FOMO pe timp de criză e de-a dreptul înspăimântător. Am încercat şi eu să o ard cultă în cap şi să mă uit la înregistrări pe Metropolitan Opera New York. Zeffirelli – Turandot, un vis. În juma’ de ora le-a picat serveru’ şi nici nu s-a mai sculat în noaptea aia. E bine să o arzi artist, dar să mai înţelegi şi cum funcţionează lucrurile. Spre împăcarea sufletului, am ascultat de vreo 3 ori pe youtube „Nessun Dorma” şi cam atât s-a putut. Despre cum „Nessun Dorma” a devenit imn pe stadioane, piesa victoriei şi eticheta lui Pavarotti, într-un minunat articol pe Financial Times.
🎥Am un şir neîntrerupt de filme bune
Consum filme în exces ca şi până acum. Am avut chiar un şir de bunătăţi, lucru rar, căci de obicei la a treia se strică norocul. Merită menţionate: „The Witch” şi magistralul „The Lighthouse” (ale lui Robert Eggers care a înviat pentru mase, alături de Jordan Peele, stilul horror); „An Officer and a Spy„, o revenire a lui Polanski, care a reuşi să ia două lucruri: cam tot ce conta la Cesar Awards şi multă m**e feminină, dacă ne putem exprima aşa şi iată că putem.
👩🍳Mult gătit şi de spălat vase
Am zis mereu că avem oameni bucuroşi să gătească, plătiţi pentru asta, aşa că de ce să-i încurcăm? Mă indispune cumplit toată ambrambureala cu livratul mâncării, plus că şi curierii ăia ar trebui să #steacasă, aşa că treaba nu prea e sustenabilă. Am bifat primele clătite româneşti, căci am descoperit cu stupoare că le poţi întoarce cu paleta, fără mari acrobaţii. Gătitul loveşte în alte operaţiuni: mai multe vase, mai mult gunoi. Atrocisim.
📄Prima listă de cumpărături
Scriu încredibil de urât şi evit orice tip de notiţe făcute cu mâna. E o povară cu care trăiesc de la o vârstă fragedă. În plus, până acum mergeam la Mega când aveam chef, să-mi iau cele 3 surcele necesare în vitorul imediat. Acum că mă pot duce la cumpărături o dată pe săptămână, m-am disciplinat. Scriu la fel de urât şi nu am în plan să iau cursuri online de caligrafie.
👷Şantierul 👷
Ştiţi povestea dacă aţi mai citit acest perete. E totuşi remarcabil că lucratul meu de acasa s-a potrivit perfect pe programul unui proaspăt şantier de sub fereastra mea. 5 ani stătură liniştiţi. Acum ne-am aşezat unii peste vieţile altora cum se aşează matricea peste răspunsurile la testul grilă rezultând un fabulos 10. Am lucrat din bucătărie, singurele geamuri care nu dau spre bormaşină… În schimb, aici se aude boxa vecinului de mai sus. Când pornesc amândouă, e iad. Nu s-a schimbat faptul că eu nu-s cea mai norocoasă dintre pământeni.
💩Se împute treaba
N-am intuit-o pe asta în avans, dar locuind mai mulţi în bloc, pentru mai mult timp, creşte simţind cu nasul şi cantitatea de deşeu. Nu ştiu cum e la voi, dar într-un bloc din ’75 se cam miroase vechimea instalaţiilor. Regret că n-am făcut mai mică „gura de vizitare de pe coloană” (nu-i o metaforă, aşa se numeşte uşiţa care-i permite instalatorullui să verifice eventuale probleme tehnice). Nu mai ţin uşa de la baie deschisă, cum o făceam până acum.
👨👩👨👩Sportul şi oamenii se mută în online
Prietenii sunt acum online, dar simţămintele tot în offline. Nu-i nimic mai preţios ca privitul în ochi şi luatul în braţe. Nimic. Dar ne obişnuim cu vremurile, aşteptând momentul ăla când vom fi înţeles că la finalul zilei, când mailurile se închid, tot piele de om vrei să ai aproape.
Acestea fiind spuse, eu vă invit să vă eliberaţi gândul de frici şi să-l ocupaţi cu amuzament şi fascinaţie în faţa unei noi lumi ce acum se desfăşoară în faţa ochilor. E cel mai bun film, cea mai bună carte, cel mai bun joc video.
🌠Să vedeţi ce frumos va fi după, când pentru scurt timp, toţi, dar absolut toţi vom fi înţeles ce importantă e apropierea socială. Va fi scurt, ca o ploaie de meteoriţi. Deci nu-l rataţi.
