Trăim în Raiul introvertiţilor

Cam toate categoriile sociale nemulţumite vreodată au pornit revolte, mişcări, hashtag-uri, şi-au făcut vocea auzită.

Introvertiţii, prin natura lor, n-au strigat prea tare că lumea asta, gălăgioasă cum e ea, nu-i tocmai confortabilă pentru ei. Îi găseşti prin dedesubturile unor thread-uri de reddit, 9gag, twitch sau prin forumuri povestindu-şi dificultăţile în a se adapta.

Ca o 47% intovertită (+/-5%, conform cercetătorilor britanici) recunosc că „noua ordine socială” nu m-a zdruncinat din temelii şi nici nu-mi displace 100%. Aud şi prieteni (mai degrabă introvertiţi şi ei) care-mi spun că lor le e mai bine aşa sau că viaţa lor nu s-a schimbat cu mult. Curiozitatea nu este oprită astăzi, din fericire, de imposibilitatea de a ieşi din casă. Lumea noastră, mult mutată în online înainte de pandemie, şi fuga în poveştile din filme ori documentare sunt tot acolo. Iar dacă va dispărea şi internetul, ne vor rămâne ochii şi urechile ca să ne minunăm la micul univers ce ne înconjoară, dar şi continua căutarea a unei urme de comic sau amuzament.
E important să înveţi să nu te plictiseşti în mintea ta.

A fi introvertit nu trebuie confundat cu a fi mizantrop, cinic sau antisocial. Sunt staţii pe la care opreşti pe măsură ce călătoreşti prin viaţa, cobori pe la ele poate, dar e bine să nu rămâi foarte mult.

Nici nu înseamnă că nu vrei să interacţionezi cu oameni, doar că te simţi mai confortabil în propriul univers (în spatele calculatorului, în fotoliu cu o carte) decât în faţa barului plin de necunoscuţi.

Fără să-mi propun asta, ci mai degrabă de nevoie, am învăţat să trăiesc cu mine însămi. Mă ajută mult astăzi. E un skill pe care-l recomand, căci ajută în general, dar mai ales la bătrâneţe. E ca o contribuţie la Pilonul III. Solitudinea e de multe ori inevitabilă. Alergatul a avut mult a face în povestea asta. Două ore de ture de parc, în care îţi aminteşti şi de profesorii din clasa a VIII-a, te învaţă multe despre cum să-ţi gestionezi gândurile şi să rămâi pe pozitiv. Deşi nu am încercat-o şi nici nu-mi propun, înţeleg că meditaţia aduce cam aceleaşi rezultate.

Îmbrăţisaţi cu toţii de cei 4 pereţi, astăzi dăm „lupte” grele când vine vorba de relaţii. Relaţii cu familia, cu partenerul/a, soţul/a, prietenii şi cu noi. Dacă în unele cazuri soluţia va fi separarea, există o persoană pe care nu prea ai cum să o părăseşti: tu. De aia e bine să fie pe prietenie şi aici.

Nu cred că pot fi catalogaţi ca buni sau răi extravertiţii sau introvertiţii. Lumea, din fericire, nu e atât de simplă. În bula mea cel puţin, par să fie avantajaţi extravertiţii şi să fie un pic marginalizaţi ceilalţi. Tăcutul va fi depăşit, în multe instanţe, de cel care se aude mai tare. Aşa e construită societatea şi nici măcar ceea ce se întâmplă astăzi nu o va schimba. E o concluzie personală.

Cred că, mai mult ca înainte, introvertiţii sunt un pic mai fericiţi acum.

Restul de 53% (+/-5%, conform cercetătorilor britanici) abia aşteaptă să meargă până la Mega.