Ca să nu ştie lumea că e din familie bună, Nicholas Coppola a ales să-l cheme Cage. Nicu Cuşcă, excentric de fel, a prins în aceeaşi viață un Oscar pentru Adaptation (2002), dar şi patalamaua că un film este sigur prost dacă joacă în el Cage. Din fericire, timpul le vindecă pe toată, iar Nicholas mai dă o lovitură la bătrânețe cu filmul Pig (2021), ca să arate industriei că el poate fi un actor desăvârşit. Dacă vrea.
Pig îți răspunde la întrebarea: „cum ar fi dacă m-aş retrage în pădure?” Chiar şi în asta e un pic de sofisticare, căci nimic nu-i simplu în viață.
Personajul lui Cage locuieşte într-o căsuță ce pare ruptă din poveşti şi se întreține din căutarea şi vânzarea de trufe. Nu merge singur la drum, ci alături de o grăsună purcică, animalul lui casă, care miroase locurile cu ciuperci de milioane.
Lucrurile par aşezate până când porcul este răpit, iar de acolo începe o misiune de căutare. Nu-i ca-n Taken-urile cu Liam Neeson, dar se întâmplă nişte bătăi şi nişte sânge. Cu toate acestea, Pig fierbe la foc mic. E un film în care descoperi cu fiecare nouă scenă o poveste despre pierdere, suferință şi mizeria fizică şi interioară în care aceste stări te pot arunca.
Filmul Pig este şi unul olfactiv. Simți mirosul de trufă, aşa cum te înțeapă în nări zilele fără duş ale personajului lui Cage. Sunt multe gusturi şi mirosuri în Pig. Vă recomand să-l vedeți când aveți ocazia. Dacă vă va fi placut, să vă uitați la un film cu adevărat bun cu Nicu Cuşcă: Leaving Las Vegas (1995).
V-am pupat pe portofel şi nu uitați că depinde doar de voi să nu fiți porcuți ori purcele în viață.
